redactia
Sindromul cuibului gol, numit uneori si sindromul cuibului parasit, este fenomenul ce apare la un parinte care, dupa ce copiii sai au crescut, descopera ca este nefericit, ca ii lipseste ceva, ca simte ca a pierdut ceva atunci cand ultimul copil sau singurul copil pleaca de acasa.
Specialistii spun ca in ultimii zeci de ani, termenul de „empty nest syndrome” a fost aplicat in sens larg acelor sentimente de pierdere si de singuratate pe care le au mamele si/sau tatii atunci cand copiii, deja adulti (dupa varsta de 18 ani) parasesc casa parinteasca, chiar daca aceasta decizie este poate doar una temporara.
(de exemplu, fiul sau fiica pleaca din orasul natal pentru a urma cursurile unei universitati, dintr-un alt oras) sau este o decizie permanenta (fiul sau fiica, ajuns/a la varsta adulta, se stabileste intr-o locuinta permanenta si nu va mai locui cu parintii, fiind de acum pe cont propriu).
Indiferent de motivele care stau la baza plecarii copiilor din casa parinteasca, de cele mai multe ori, parintii sunt cei care sufera si ajung sa fie cuprinsi de o tristete apasatoare, de o senzatie de „gol”, de parca lipseste ceva.
Toti parintii isi doresc ca micutii sa creasca frumos si sa ajunga intr-o buna zi adulti care au o viata independenta, stabila, insa cu toate acestea, multi dintre ei se simt adeseori singuri, tristi si acaparati de o durere sufleteasca imensa atunci cand tinerii iau decizia de a parasi casa parinteasca.
Mai multe studii descriu aceasta situatie ca fiind una in care rolul cel mai important il are mama, care reactioneaza avand stari de depresie si singuratate cand debuteaza sindromul cuibului gol.
Experienta aceasta difera de la o femeie la alta, datorita anumitor factori din contextul vietii, spune un studiu*. Sentimentele variaza de la sentimentul de pierdere si stari de tristete, pana la stari de usurare si sentimentul de eliberare.
Cauzele sindromului cuibului gol (parasit)
Durerea, supararea si un sentiment apasator de tristete pot sa apara atunci cand adolesventii/tinerii incep propriile relatii sau cand incep facultatea intr-un alt oras sau aleg un loc de munca ce presupune mutarea din casa parinteasca.
In mod normal, femeile sunt cele care sufera mai mult decat barbatii, iar sentimentul de tristete poate fi chiar mai pronuntat in cazul femeilor care au fost mame casnice.
Este important ca parintii sa inteleaga ca sindromul cuibului gol este o perioada de tranzitie din viata lor, in care pot iesi la iveala stari de singuratate si sentimentul ca au „pierdut” ceva, insa aceste stari pot fi depasite.
Chiar daca fiul sau fiica pleaca de acasa, pentru a-si urma propriul drum in viata, experienta aceasta poate fi de multe ori o adevarata provocare pentru parinti, poate fi o perioada plina de amaraciune si de noi provocari. Din fericire, exista solutii care le pot ajuta pe mame sa depaseasca momentele de tristete din aceasta perioada.
Din punct de vedere psihologic, cauzele sindromului cuibului gol pot fi si altele. De exemplu, daca parintele si copilul au avut o relatie conflictuala ori daca in relatia lor a existat ostilitate, atat parintele cat si copilul pot sa sufere mai mult dupa ce tanarul pleaca de acasa.
Ce simptome are sindromul cuibului gol (empty nest syndrome)
Persoana – fie ca vorbim de mama, fie ca vorbim de tatal copilului care a parasit casa parinteasca:
se simte trista
are un sentiment de o profunda pierdere (ceva lipseste din viata ei)
se simte deprimata
se simte singura
simte nefericire, suferinta
simte ca si-a pierdut scopul si telul in viata.
Exista vreun tratament pentru a ameliora sindromul cuibului gol?
Daca parintele plange foarte mult si plange pe perioade lungi de timp, este recomandat sa primeasca ajutor de specialitate. Daca activitatile din viata de zi cu zi ori cele de la locul de munca sunt perturbate, persoana trebuie sa apeleze neaparat la un psiholog sau psihoterapeut.
Tratamentul poate fi recomandat daca starea de singuratate, depresia si tristetea sunt extrem de coplesitoare pentru parinte, iar acesta trebuie sa discute cu un specialist pe probleme ce tin de sanatatea mintala. Psihoterapia este benefica in ceea ce priveste controlul simptomelor, iar un medic psihiatru poate prescrie – daca este cazul – anumite medicamente.
Cum depasesti starea de tristete care te-a cuprins atunci cand fiul / fiica ta a plecat de acasa
* Pentru multe mame sau multi tati, sindromul cuibului gol este temperat prin faptul ca parintele tine legatura cu tanarul care a plecat de acasa. Parintele poate sa mentina o legatura cu copilul prin intermediul mesajelor, e-mailului sau convorbirilor telefonice.
* In perioadele in care stresul, singuratatea si tristetea sunt mai apasatoare, poate fi de ajutor faptul ca parintele iese din zona de confort si cere sprijinul altor persoane: alte mame, alti tati, vecini si prieteni care le ofera un umar pe care sa planga.
* In plus, este recomandat parintele sa faca ceva ce ii place si sa se dedice unei activitati preferate – de exemplu, este bine sa aiba mai multa grija de propria persoana, lucru care poate lua forma unei diete sanatoase, unui stil de viata sanatos, unui somn mai bun si mai odihnitor, unor exercitii fizice in aer liber si chiar unei perioade bine-meritate de odihna.
* In loc sa isi indrepte atentia pe plecarea tanarului de acasa, unii parinti fac fata acestei perioade de tranzitie prin alte modalitati: au pasiuni noi sau vechi carora le dedica mai mult timp (de exemplu, gradinaritul, lectura, pictura),
calatoresc in zone geografice in care nu au mai fost pana acum, isi fac noi prieteni, isi stabilesc noi obiective in cariera sau in ce priveste educatia (se inscriu la un curs nou), etc.
* Cum mai poti depasi starea de tristete? Creeaza-ti o lista cu noile interese pe care ai vrea sa le explorezi acum, cand fiul sau fiica ta a parasit casa parinteasca.
Cauta, de exemplu, pe Facebook evenimente in zona ta unde au loc workshop-uri sau cursuri ori intalniri cu alti oameni care au interese similare cu tine sau poti organiza chiar tu o intalnire cu persoanele pe care le cunosti si care impartasesc aceleasi interese.
Daca nu iti vine momentan nicio idee, nu te ingrijora. Incearca sa te gandesti putin la interesele tale din trecut, la pasiunile pe care le aveai inainte sa ai copiii si ia aceste idei ca punct de plecare.
