Vă amintiți campania cu bizonii din trafic, în care șoferii civilizați îi fotografiau pe meltenii convinși că șoseaua e a lor și doar a lor și fac pe ea orice vrea ceafa lor cea groasă? Ei bine, un demers similar s-ar potrivi mănușă prin parcuri.
Sunt zile în care ies cu cei mici și întâlnesc părinți atât de civilizați, empatici și simpatici că-mi vine să le cer numărul de telefon. Și sunt alte zile în care, în aceleași locuri, la aceleași ore, ies ei, bizonii.
Iar dacă parcul e aglomerat, iar bizonii și-au ocupat locurile pe bănci, pe iarbă, pe lângă leagăne, ieșirea cu copiii se transformă în stres, nervi și neputință, atât pentru cei mici, cât și pentru mine.
Eu îl învăț să își aștepte rândul, dar tu înveți bunul simț?
Bizon este cel care își dă copilul de 5 ani în leagănul de bebeluși, deși un pitic de nici 1 an plânge lângă el și întinde mânuțele spre leagăn. Când mama bebelușului roagă bizonul să dea copilul în leagănul de copii mari, care e liber și la o aruncătură de băț, bizonul răspunde ”Da’ învățați-l doamnă să-și aștepte rândul, că așa e în viață!”
Probabil îl va învăța și asta. Pe când tu, părinte- bizon, nu cred că vei mai învăța bunul simț vreodată. Ca mamă de copii mici, mă enervează la culme când jucăriile, leagănele, toboganele, trambulinele pentru copii mici sunt folosite de copii mari.
În joaca lor, cei mari se răstoarnă peste cei mici, se împiedică de ei, îi lovesc din greșeală. Și nu e vina lor, ci a părinților care i-ar putea direcționa către zona de copii mai mari, ca să nu se mai deranjeze unii pe alții.
Bizon e părintele ce simte nevoia să-și certe întruna copilul, poate chiar să-i dea și două palme, pe motiv că: aleargă prea tare și transpiră/ nu vrea să plece acasă/ și-a murdărit pantalonii cu nisip/ a băut apă și și-a udat bluza.
Când doi bizoni se iau în coarne
Bizon e părintele care se ia la harță cu alt bizon pe motiv că unul dintre copii nu și-a așteptat rândul la tobogan/ l-a îmbrâncit pe celălalt/ i-a dat cu nisip în ochi/ nu-și împarte jucăriile. Când doi bizoni se iau în coarne, se lasă cu amenințări și vorbe grele ce nu se regăsesc în dicționarele Academiei Române.
Bizon e părintele care mănâncă semințe în parc, pe bancă, și când i se atrage atenția spune că nu e femeie de serviciu să curețe mizeria. Bizon e și cel care își hrănește copilul cu chipsuri și lasă punga pe bancă, deși coșul de gunoi e exact lângă.
Bizon e părintele care nu-și ia ochii din telefon decât pentru a-și bodogăni copilul. ”Măi, iar alergi ca bezmeticul?” ”Tu nu știi să te porți frumos?”, ”Tu nu meriți, măi, să vii la distracție. În casă, legat, meriți să stai” (Nu ați auzit-o încă pe asta?)
Bizon e părintele care-și ia copilul de la locul de joacă târâindu-l după el și amenințându-l: ”Nu te smiorcăi, că-ți dau eu motive să te smiorcăi. Cât crezi că mai stau după tine?”
WC-ul de la copac
Bizon e cel care se face că nu vede că puștiul lui toarnă nisip în capul copiilor de lângă, că-i lovește sau le smulge jucăriile și fuge. Iar dacă îi mustră cineva odorul, sare ca ars. ”Da ce-a făcut, doamnă?
E copil și el, se joacă! Dacă nu vă place, stați acasă!” Personal, mă feresc să dau indicații altor puști, însă nu condamn părinții care își apără propriii copii în fața celor care îi necăjesc, mai ales când părinții celor din urmă nu intervin în niciun fel.
Bizon e părintele convins că un copac are rol de toaletă publică pentru odorul lui, așa că dă fuga la copac pentru treaba mică ori treaba mare, nu contează. Știu, în majoritatea parcurilor noastre lipsesc WC-urile curate sau sunt prea departe de locurile de joacă.
Totuși, cu puțină organizare de acasă și cu o doză minimă de bun simț și respect pentru cei din jur, găsim soluții ca ai noștri copii să nu facă treaba mare în iarbă. Iar dacă o fac, măcar să curățăm locul după. Există olițe pliabile, există mănuși, aleze, pungi de plastic, șervețele. Bunăvoință și bun simț să mai fie.
Știu, e complicat să duci atâta recuzită după tine în parc! Dar, așa cum nici când mergi în vizită la cineva nu îți faci nevoile la calorifer și nici nu îi lași cârnăciori la vedere, fii musafir civilizat și în parc. Între părintele care lasă caca lângă copac și stăpânul unui câine care face același lucru nu este nicio diferență.