Părinți de nota 10

Copilul abandonat pe calea ferată când avea o lună este acum medic ATI. „Nici măcar o cățelușă nu-și lasă puii, dar o mamă”

O poveste din categoria „Viața bate filmul“: Valentin a fost abandonat pe calea ferată, când avea doar o lună. A fost salvat, dar copilăria i-a fost marcată de episoade urâte: a crescut în centre de plasament, unde a fost bătut. I-au fost puse multe piedici când încerca să-și facă un rost în viață. O parte […]

O poveste din categoria „Viața bate filmul“: Valentin a fost abandonat pe calea ferată, când avea doar o lună. A fost salvat, dar copilăria i-a fost marcată de episoade urâte: a crescut în centre de plasament, unde a fost bătut.

I-au fost puse multe piedici când încerca să-și facă un rost în viață. O parte din visul lui a devenit însă realitate. Este medic, a fost primit la Spitalul Municipal Timișoara, dar are competențe limitate. Vrea să lucreze la terapie intensivă, ca să salveze vieți.

„Abandonul e făcut cu sânge rece, din punctul meu de vedere. Nici un câine, o căţeluşă care face puiuţi, nu şi-i lasă. Dar o mamă, care îşi lasă puiuţul, nu poate fi numită mamă”, spune Valentin Perduș.

„Ce pot învăța aceşti copii de la aceşti educatori? Probabil nimic. Ce sentimente poţi avea? N-ai cum. Empatia, bucuria, fericirea pentru o bomboană, nu aveai. Erai tot într-o luptă, pentru că, de multe ori, mâncarea pe care o primeam noi, în centrele de plasament, nu era tocmai bună. Majoritatea mâncării era aruncată la porci. Eram bătuţi, bătuţi şi iar bătuţi. Uneori înfometaţi, făceam baie fiecare cum puteam. Spre exemplu, eram ca în armată, când trebuia să faci în 5 minute, să te clăteşti, să te săpuneşti, să te clăteşti din nou, sub apă rece. Nu era apă caldă. Dar uite că am rezistat acestor orori nenorocite şi sunt în viaţă încă. Pe de altă parte, alţi colegi de-ai mei au rămas infirmi, au murit”, a mărturisit Valentin Perduș.

„Pe tot parcursul şcolarizării mele, la ucenici şi profesională, mergeam la biblioteca din Ploieşti, unde făceam studiu individual: anatomia şi fiziologia omului. Am dat admiterea la Facultatea de Medicină din Oradea, unde, sigur, am promovat admiterea.

Tot anestezie şi terapie îmi doresc. Când eram la Cluj, tot anestezie şi terapie. Făceam gărzi, mergeam în gărzi tot pe secţia de terapie intensivă. Din punctul meu de vedere, este o secţie specială, o secţie în care se adună toată medicina, efectiv toată medicina. Aceşti specialişti, medici, anestezişti, au o zicală: sunt îngerii păzitori ai blocurilor operatorii”, spune Valentin.

„România este, pentru mine, o ţară specială, dar sistemul în care trăim în România este unul dezastruos. Şansa de a deveni ceva şi de a arăta oamenilor ceea ce poţi… Nu o poți face pentru că nu ești lăsat”, a spus Valentin Perduș.

CITESTE MAI DEPARTE