Părinți de nota 10

Cea mai bătrână mamă din România, confesiuni despre naștere: „Când m-au tăiat doctorii la cezariană, placenta mea era ca a unei …”

În anul 2005, Adriana Iliescu uimea întreaga lume şi devenea mamă pentru prima dată, la vîrsta de 66 de ani, în urma unei proceduri de insemniare artificială.

Fetiţa ei, Eliza, a crescut de atunci şi a devenit o adevărată domnişoară.

Doamna Iliescu a acordat un interviu revistei Qbebe.ro, în care a vorbit despre provocările cu care s-a confruntat când a devenit mamă, ce i-au găsit medicii în uter la operaţie şi cum i s-a schimbat viaţa.

Toată povestea a început în anul 1991, când Adriana Iliescu a aflat din ziar de cazul unei italience care a devenit mamă la vârsta de 60 de ani, cu ajutorul inseminării in vitro.

Au urmat apoi 14 ani de grele încercări. În cele din urmă a ajuns la să primească primul tratament de fertilizare, sub îndrumarea prof. dr. Ioan Munteanu, directorul Maternităţii din Timişoara.

Cativa ani mai tarziu, ea a inceput primul tratament de fertilizare sub indrumarea prof. dr. Ioan Munteanu, directorul Maternitatii din Timisoara.

„Procedura nu este grea, dar a durat foarte mult să-şi dea seama că la vârsta mea mi se potriveşte procedura unei femei de 35 de ani care nu poate rămâne gravidă. Nu a fost nimic special. Problema a fost frica doctorilor, dat fiind vârsta mea”, a spus Adriana Iliescu.

Cu toate acestea, au fost multe voci care au spus că o femeie de vârsta ei nu poate duce o sarcină la capăt. Unii susţineau că placenta, fiind îmbătrânită, nu poate hrăni copilul cum trebuie. Medicii au avut parte de o adevărată surpriză la cezariană,

„Dar când m-au tăiat doctorii la cezariană, placenta mea era ca a unei femei de 35 ani. Citeam în fiecare seară rugăciuni când îmi luam pastila de endocrină.

Am avut instinctul matern, asemeni peştilor care se întorc în anumite locuri pentru a se reproduce. Am ştiut că şi eu voi avea copii…”,a mai spus ea.

Articole recente

„Aveam o căsnicie fericită. Soţul meu se comporta exemplar, era atent… Copiii noștri au terminat şcoala, s-au căsătorit, iar noi plănuiam să retrăim romantismul tinereţii. Voiam să ne facem o căsuţă la munte, unde să ne retragem la bătrâneţe. Într-o zi, acum 2 ani, în timp ce ne uitam la televizor, soţul meu a spus că vrea să stăm de vorbă. Chiar nu bănuiam că avea să-mi dea o veste atât de rea. Mi-a spus pe un ton calm că e îndrăgostit. La fel de liniştit mi-a povestit cum relaţia lui durează de ceva vreme, că fata e studentă şi că vrea să se mute împreună cu ea Noroc că stăteam confortabil în fotoliu. Nici măcar nu am avut puterea să-i cer alte explicaţii, să-i fac reproşuri sau să pun întrebări. Am reuşit doar sa bâigui printre lacrimi: «Bine, dar cu mine cum ramâne?». Chiar de a doua zi şi-a făcut bagajul şi a plecat. Mă framântam, dar nici nu puteam să acuz tânăra care i-a luat minţile. Singurul regret era că..