Părinți de nota 10

Mihai Morar: „M-aş reîntoarce în televiziune. Funcţionez foarte bine în momente din astea pe care le simt şi pe care le pot exploata pe TV“

Mihai Morar s-a reprofilat în vreme de pandemie. Nu mai are contract în TV, dar se dedică proiectelor de suflet, face radio şi încearcă să îşi menţină businessul pe linia de plutire. Cu toate astea, recunoaşte că nu ar refuza un format dacă ar simţi că i se potriveşte.

De ce crede că perioada aceea de carantină a fost un moment bun în viaţa lui, cum îşi petrece timpul cu fetele şi ce simte atunci când aleargă, dar şi multe altele, aflaţi într-un interviu OK!OK!: Cum a fost anul trecut pentru tine? Au existat multe renunţări, multe restricţii?

Mihai Morar: A fost unul foarte bun. Am redescoperit plăcerea de a face radio fără să iau în seamă ce se întâmplă în jur. Am făcut radio din pasiunea de a face radio, chiar dacă a scăzut publicitatea.

Ai spus, de curând, că radioul ţi se potriveşte cel mai bine. Totuşi, dacă ar exista un proiect care să te atragă, te-ai reîntoarce în televiziune?

M-aş întoarce în televiziune şi m-am întors în televiziune pentru proiecte speciale, pentru proiecte pe care le simt. Vorbesc despre cele două ediţii speciale: Marea Unire ZU de 1 decembrie, prima oară când Radio ZU face un format de TV, în colaborare cu Antena 1. Gala aniversară Antena 1 pe care am prezentat-o alături de Alessandra Stoicescu. Eu funcţionez foarte foarte bine în momente din astea pe care le simt şi pe care le pot exploata pe TV. Nu-mi lipseşte absolut deloc rutina zilnică în TV, dar dacă ar apărea un format care să fie pe sufletul meu, da. Până atunci, mi-am găsit un loc pe joacă pe fainsisimplu.ro. Am lansat un podcast, un radio online şi mi-am adunat gândurile pe care le scriu într-un mod organizat.

Aţi terminat de curând campania „Oraşul Faptelor Bune”. Care este povestea care te-a impresionat cel mai mult, ştiu că-s multe, dar trebuie să fie una specială?

De fiecare dată, cel mai tare mă impresionează povestea noastră, a echipei Radio ZU, a oamenilor care ne închidem acolo. „Oraşul Faptelor Bune” este, de fapt, despre o energie pe care ne-o dau ascultătorii şi pe care noi, la rândul nostru, o transmitem către către ascultători. Este un flux, o stare, care se formează. În plus, fiecare dintre noi am descoperit în săptămâna aceasta în care am stat închişi, lucruri pe care nu le ştiam. Sunt tot felul de poveşti la care, după clişeul, ai zice că la povestea asta sigur o să plâng, dar nu, mă apucă plânsul la chestii cu totul şi cu totul neaşteptat. Ce vreau să spun este că noi ne formăm acolo un fel de platoşă, de barieră de protecţie, nu ştiu…. de la o singură replică, de la un telefon. Uite, mă impresionează cel mai mult părinţii copiilor pe care i-am ajutat în anii trecuţi care sună în anii următori şi ne mulţumesc. Mai mult decât atât, donează pentru cazurile din prezent. În ediţia de anul acesta am avut cele mai multe astfel de situaţii. A fost impresionant. Sigur, sunt şi părinţi pe care i-am ajutat, însă, din păcate, copiii lor au pierdut lupta cu viaţa. Cu toate astea, părinţii aceştia îşi iau puterea să sune şi donează, la rândul lor. Nu ştiu câtă putere pot avea aceşti oameni, să revină, să asculte Oraşul Faptelor Bune, să urmărească alte poveşti.

Cum iese Mihai Morar după o săptămână în „Oraşul Faptelor Bune”?

Dacă măsurăm energia în calorii, epuizat, fără baterii, dar dacă măsurăm energia în ceva nemăsurabil, iertaţi exprimarea, ies foarte foarte încărcat de o energie care, cumva, rămâne în mine mult, foarte mult timp. Deci, după o săptămână de „Oraşul Faptelor Bune”, ies fizic terminat, spiritual renăscut.

Ce au tinerii de astăzi şi nu a avut Mihai Morar la vârsta lor?

Au resurse nelimitate, şi nu vorbesc despre resurse financiare. Acestea înseamnă absolut nimic sau, mă rog, nu fac diferenţa neapărat în dezvoltarea personală, ei au informaţie. Ei au libertatea să călătorească oriunde, sigur mai puţin în 2020, au posibilitatea să navigheze pe internet, pot accesa orice informaţie la secundă. Eu m-am dezvoltat în zorii internetului, resursele acestea nu erau neapărat la îndemână, nu erau la un singur click distanţă. Cu siguranţă aş fi fost altfel, dacă aş fi avut acces la toate lucrurile pe care le au tinerii din ziua de astăzi.

Ce te-a marcat la 20 de ani?

Nu ţin minte, neapărat, trăiri de la 20 de ani. Ţin minte… simţiri. Ţin minte efectiv că eram însetat să fac lucruri grandioase. Să lucrez la cel mai bun radio, să fac matinal. La 20 de ani eram la vârsta la care încercam să îmi găsesc drumul la radio în Bucureşti. Lucram deja la radio, visam doar asta şi doar asta făceam.

Cum s-au transformat lucrurile astea la 30 de ani?

La 30 de ani făceam acelaşi lucru pe care îl fac şi acum. Făceam deja matinalul cu Daniel, eram deja numărul 1. Şi cu toate acestea, eram încă inconştient. Adică, nu pot să zic că la 30 de ani eram matur, dar nici nu eram beat de succes. Luam lucrurile ca atare, dar nu pot să zic că am înţeles ceva din anii ăia. Sincer, nu-mi calculez viaţa în 20, 30 sau 40.

Citește mai mult pe OK Magazine