Părinți de nota 10

Boboteaza, ziua în care se deschid cerurile

Creştinii ortodocşi şi catolici sărbătoresc luni Botezul Domnului, ziua în care se sfinţesc apele.

Botezul Domnului – sau Boboteaza – este sărbătorit de creştinii ortodocşi şi catolici, pe 6 ianuarie. Sărbătoarea mai este numită Epifania sau Teofania, termeni care provin din limba greacă şi înseamnă „arătare”, „descoperire”. În această zi, în biserici se săvârşeşte slujba agheasmei celei mari, apa sfinţită pe care credincioşii o duc acasă, cu credinţa că vor fi apăraţi de rele tot anul.

Vremea caldă nu a permis construirea crucilor din gheaţă, un obicei păstrat cu sfinţenie mai cu seamă în parohiile din zona rurală.

Semnificaţia teologică a acestei sărbători

Boboteaza este penultima dintre sărbătorile de iarnă. Sărbătoarea reaminteşte de începutul activităţii publice a Mântuitorului Hristos. La vârsta de 30 de ani, Iisus a ieşit din izolarea în care se afla şi s-a arătat lumii. A venit la apele Iordanului, unde Ioan proorocul propovăduia pocăinţa, adică înnoirea lumii. Coborând în apele Iordanului, a luat păcatele tuturor oamenilor asupra sa, pentru a le răscumpăra mai târziu pe Golgota. De aceea, Botezul Domnului anticipează şi reprezintă întreaga lucrare de mântuire a fiului lui Dumnezeu.

Prin sfinţirea apei celei mari, în ziua Bobotezei se reactualizează, în fiecare an, momentul transfigurării şi sfinţirii naturii întregi, prin coborârea lui Dumnezeu la apa Iordanului.

În trecut, Boboteaza era prăznuită în Răsărit împreună cu Naşterea Domnului. Din secolul al IV-lea a fost adoptată şi în Apus. Tot atunci au fost despărţite cele două mari sărbători: 25 decembrie, data stabilită pentru sărbătoarea Naşterii Domnului, şi 6 ianuarie, pentru Botezul Domnului.

Slujba de sfinţire a apei celei mari este făcută cu mare solemnitate în toate bisericile ortodoxe. Acolo unde sunt râuri sau alte surse de ape, se aruncă crucea cu un smoc de busuioc în apă, ca semn că aceasta a primit harul sfinţilor. Creştinii ridică la locul slujbei cruci de gheaţă, crucea fiind arma de biruinţă asupra răului.

În sate, agheasma mare este păstrată la icoană sau la un alt loc de cinste şi folosită la vreme de boală sau necaz.

Tradiţii de Bobotează

În Ajunul Bobotezei, credincioşii primesc acasă, cu multă bucurie, vizita preotului. Preotul vine cu agheasmă mare din anul precedent, sfinţeşte fiecare cameră şi reaşează familia în starea de sacralitate. Încotro stropeşte prima dată preotul cu buchetul de busuioc muiat în agheasmă, de acolo cred oamenii că vin ploile de peste an.

Dacă în ziua de Bobotează, dimineaţa, înainte de sfinţirea apei, un flăcău sau o fată alunecă şi cade, se crede că respectivul sau respectiva se va însura sau mărita în acel an.

Există obiceiul încă păstrat ca fetele de măritat să-şi pună busuioc sub pernă pentru a-şi visa ursiţii. În unele zone, fetele mari mănâncă în seara de Ajun o turtă sărată. Cel care în vis le întinde o cană cu apă le va fi ursitul.

Se crede că sufletele celor care mor în această zi se duc direct la cer, care stă toată ziua deschis pentru a aduce aminte de prezenţa Duhului Sfânt la Botezul Domnului. Dacă în ziua de Bobotează va fi ger, bătrânii spun că vor fi roade bogate.