Părinți de nota 10

După 2 ore de mers cu mașina, în scaunul pentru bebeluși, fetița mea a încetat să mai respire. Vreau ca toată lumea să cunoască aceste lucruri

Pericolul despre care nu știu 90% dintre părinți

După această întâmplare o femeie din Scoția vrea să își facă peste tot cazul cât mai cunoscut. Într-o zi ea și soțul ei au petrecut mai multe ore prin oraș, cu mașina, alături de fetița lor. Atunci când ei ieșeau la cumpărături o scoteau pe cea mică din scaunul pentru mașină.

Pentru că era aglomerație în trafic, drumul spre casă a fost mai lung, dar tinerii părinți nu au crezut că trebuie să își facă griji din această cauză. Abia când au ajuns acasă mama a fost cea care a observat că fetița avea buzele vinete și că îi curgea din gură un fel de spumă.

Au mers de urgență la spital. Părinții erau aproape siguri că cea mică nu va rezista pe drum chiar dacă locuiau la doar 10 minute de spital. Din fericire medicii au reușit să o salveze pe fetiță.

Cu această ocazie părinții au aflat și că un copil nu trebuie lăsat mai mult de o oră în mașină pe scaun, indiferent de cât de ergonomic nu ar fi acesta. Dacă bebelușii stau mai mult de o oră imobilizați în scaun ei riscă să nu li se mai oxigeneze creierul.

Celor doi părinți nu le-a venit să creadă că un asemenea lucru banal poate avea urmări atât de grave. Totuși, după acel episod, ei au avut grijă la acest aspect și așa i-au sfătuit și pe alți părinți să facă – să nu își țină copiii mici pentru prea mult timp în mașină.

Articole recente

„Aveam o căsnicie fericită. Soţul meu se comporta exemplar, era atent… Copiii noștri au terminat şcoala, s-au căsătorit, iar noi plănuiam să retrăim romantismul tinereţii. Voiam să ne facem o căsuţă la munte, unde să ne retragem la bătrâneţe. Într-o zi, acum 2 ani, în timp ce ne uitam la televizor, soţul meu a spus că vrea să stăm de vorbă. Chiar nu bănuiam că avea să-mi dea o veste atât de rea. Mi-a spus pe un ton calm că e îndrăgostit. La fel de liniştit mi-a povestit cum relaţia lui durează de ceva vreme, că fata e studentă şi că vrea să se mute împreună cu ea Noroc că stăteam confortabil în fotoliu. Nici măcar nu am avut puterea să-i cer alte explicaţii, să-i fac reproşuri sau să pun întrebări. Am reuşit doar sa bâigui printre lacrimi: «Bine, dar cu mine cum ramâne?». Chiar de a doua zi şi-a făcut bagajul şi a plecat. Mă framântam, dar nici nu puteam să acuz tânăra care i-a luat minţile. Singurul regret era că..