Cristiana
Adriana a povestit despre experiențele în timpul nașterii. Ambii băieți – Kevin și Patrick, au venit pe lume la Spitalul Clinic ”Nicolae Malaxa” din București. Mai jos, vă invităm să citiți povestea Adrianei, așa cum a scris-o chiar ea și a fost publicată de pagina specializată totuldespremame.ro.
„Nu știu dacă să mă consider norocoasă sau să iau ce mi s-a întâmplat ca pe o traumă! Consider că fiecare femeie simte durerea în alt fel. Unele sunt mai sensibile, unele mai puțin. Dar să vă povestesc despre experiențele mele. Am 2 nașteri naturale la Spitalul Malaxa.
Prima sarcină a decurs foarte bine. Nu am avut probleme, am ajuns la termen și totul s-a produs natural. Mi s-a rupt apa noaptea, pe la ora 2. La 2 și jumătate am ajuns la spital. Doctorița care îmi monitorizase sarcina nu era, așa că au sunat-o și a spus că ea până la ora 9 nu poate să ajungă, pentru că nu are cine să îi ducă copiii la grădiniță. A mai transmis să nasc cu cine e de gardă. M-a văzut o doctoriță rezident, care spunea că am dilatație 6, însă eu aveam doar 1.
Contracțiile nu erau puternice și erau destul de rare. Pe la 5 și jumătate dimineața, au început contracții din ce în ce mai puternice și mai dese. La 7 a venit un alt doctor și m-a văzut. Mi-a spus să sun soțul să îmi aducă supozitoare cu uscosin, iar asistentelor le-a spus să îmi pună perfuzii cu nospa. La 9 a venit și doctorița mea, care a spus că dacă m-a văzut medicul respectiv e bine și să mai așteptăm.
La 10:25 m-a urcat pe masă și a spus: „Fetiță, tu ești de născut, hai, împinge!”. Eram foarte speriată, nu știam cum și ce se va întâmplă, fiind prima naștere și durerile fiind cumplite. Am împins o dată și pe următoarea contracție a ieșit bebe. L-am văzut puțin de la distanță. Au spus că e bine și au plecat cu el. Au urmat cusăturile. Efectiv dureau mai tare decât travaliu și nașterea în sine. Și parcă nu mai termina. La un moment dat, doctorița tot cerea fir. Și iar cerea. Și eu simțeam că mor, iar ea se panicase.
Era sala plină de medici și asistente, și nimeni nu ne ajuta, doar se uitau. Aveam ruptură de col și pur și simplu nu mă mai putea prinde. Mi-au făcut anestezie generală și când m-am trezit eram ca o legumă. A fost nevoie să îmi facă transfuzie de sânge. Am născut vineri, iar sâmbătă seara am plecat cu punga de la sondă în mână să îmi văd băiatul. M-au lăsat să îl văd de la o asistentă din brațe pentru 3 minute.
Duminică m-au mutat în salon și au spus că pot să îl iau cu mine, dar aveam 2 branule și mereu puneau perfuzii cu fier și alte substanțe. Așa că am decis să îl las peste noapte cu asistentele și l-am luat din următoarea zi cu mine. Miercuri am plecat acasă cu bine…
