Cristiana
Copiilor le sare țandăra din orice, iar în perioadele în care stau mult în casă o astfel de problemă este cu atât mai vizibilă. La vârste mici este greu să-și țină-n frâu furia și aici trebuie să intervină adultul, cu blândețe. Îți vom prezenta câteva trucuri extrem de simple care te vor ajuta în comunicarea cu copilul tău. Învață să înlocuiești expresii clasice, care-l fac pe copil să se simtă certat și desconsiderat, cu unele din care chiar are ceva de învățat!
Vorba dulce mult aduce și tu știi foarte bine pe pielea ta cât de adevărată este această expresie. Ai fost comparat/ă de multe ori când erai mică cu copii din vecini, a trebuit să mănânci tot din farfurie și nu doar o dată s-a ridicat tonul în discuția cu tine. Nu face aceleași greșeli ca părinții tăi! Parentingul actual se axează mai mult pe educația constructivă, cu blândețe și ține cont de personalitatea fiecărui copil în parte.
1. În loc de „Nu mai arunca lucrurile!”
Încearcă: „Mi se pare că, atunci când arunci jucăriile, te-ai plictisit de ele și nu vrei să te mai joci cu ele. Am dreptate?”
Este o tehnică simplă de transmitere a unui mesaj de la vorbitor la ascultător, concepută pentru a realiza transmiterea sentimentelor într-o manieră pozitivă. Nu doar că menține comunicarea deschisă, chiar dacă mesajul este coercitiv, ci dă senzația copilului că trebuie să-și exprime punctul de vedere, cu argumente constructive. Folosind astfel de tehnici de comunicare, îl ajuți și pe cel mic să se exprime adecvat pe viitor.
2. În loc de „Copiii mari nu fac asta!”
Încearcă: „Copiii mari, uneori și adulții, pot avea sentimente negative. Este în regulă, aceste sentimente vor trece!”
Pe măsură ce copiii cresc, cu atât problemele cu care se confruntă devin mai mari, iar sentimentele pe care le trăiesc se intensifică. Să-i spun unui copil că nu are voie să experimenteze furia, frustrarea, anxietatea este pur și simplu greșit. Învață-l să-și gestioneze emoțiile în loc să le ascundă. Trebuie să fie conștient că o emoție negativă îl afectează în primul rând pe el însuși și mai apoi pe cei din jur.
3. În loc de: „Nu te enerva!”
Încearcă: „Și eu mă enervez uneori. Hai să facem strigătul nostru războinic împreună și ne vom ține nervișorii sub control!”
Există studii care dovedesc că țipătul poate întrerupe transmiterea către creier al unui mesaj dureros. Deci, este dovedit științific că e bine să urli din când în când, pentru a scăpa de energia negativă într-o manieră jucăușă. Alege împreună cu copilul tău propriul vostru „strigăt războinic” și exersați-l pentru a scăpa de stres!
4. În loc de: „Să nu îndrăznești să lovești ceva sau pe cineva!”
Încearcă: „Înțeleg perfect că acum ești supărat, dar nu te voi lăsa să lovești. Trebuie să te protejezi pe tine și pe cei din jur!”
Spunând așa, mesajul tău devine ferm referitor la faptul că emoția este în regulă, dar acțiunea pe care are de când s-o facă nu este. Separarea furiei de lovire, în plan verbal, îl va ajuta pe copil să le separe și-n realitate.
5. În loc de: „Este prea greu pentru tine!”
Încearcă: „Ți se pare greu, nu? Vom descoperi împreună!”
Exprimarea ta îi va da încredere să meargă mai departe, va ști că se poate baza pe tine la această vârstă. Când va avea suficientă încredere, vei vedea că se va descurca de unul singur!
6. În loc de: „Treci în camera ta!”
Încearcă: „Hai să ne liniștim împreună în spațiul nostru!”
Este extrem de important să nu perceapă izolarea de restul lumii ca pe o pedeapsă, ci ca pe o oportunitate de reconectare cu niște sentimente mai bune. Și da, este indicat să o faceți împreună. Un copil are nevoie de iubire chiar și atunci când greșește. Mai ales atunci!
7. În loc de: „ Spală-te pe dinți în clipa asta!”
Încearcă: „Speli mai întâi dințișorii ursulețului sau pe ai tăi?”
Este o tehnică foarte bună, mai ales în comunicarea cu copiii mai mici. În acest fel, îi oferi posibilitatea de a face o alegere, îi dai sentimentul că el deține controlul prin decizia luată.
8. În loc de: „Dacă nu mănânci, te vei culca flămând!”
Încearcă: „Cum ai prefera să gătim acest aliment ca să fie mai delicios?”
Dacă îi vei prezenta astfel situația, îl stimulezi chiar pe el să găsească o soluție și implicit să accepte alimente pe care înainte le refuza.
9. În loc de: „Camera ta arată groaznic. Nu mai ieși de aici până nu faci totul lună!”
Încearcă: „Ce zici dacă facem împreună curățenie în acest colț din camera ta? Și, dacă nu ești obosit, poate reușim să ordonăm totul!”
În loc să-l obligi să ducă la bun sfârșit o sarcină copleșitoare precum curățenia într-o cameră întreagă, fixează-i obiective mici și asigură-l de implicarea ta!
10. În loc de: „Niciodată nu ești gata la timp!”
Încearcă: „Mai ai ceva de făcut înainte de a pleca?”
Permite-i copilului să conștientizeze necesitatea de a face anumite lucruri înainte de a pleca de acasă, ordinea în care aceste lucruri trebuie făcute și importanța responsabilității individuale. Poți face asta ca un joc de rol, din când în când, pentru a-l pregăti pentru o plecare…adevărată!
11. În loc de: „Încetează odată cu tonul ăsta!”
Încearcă: „Unde a dispărut vocea ta normală? Mi-ar plăcea să o aud din nou!”
Unii copii nici nu realizează când ajung să vorbească răspicat, fiind copleșiți de emoții negative. Solicitându-i discret să vorbească pe un ton normal, îl înveți că este important și cum spune lucrurile, nu doar ce spune.
12. În loc de: „Nu te mai plânge de orice fleac!”
Încearcă: „Înțeleg că ai o problemă. Cum crezi că o poți rezolva?”
Din nou, formularea îi pasează lui responsabilitatea! Data viitoare când se va plânge de școală, frați, profesori, prieteni, adu-i aminte că este capabil să găsească singur o soluție.
13. În loc de: „Ia repetă ce ți-am spus, că nu pare că ai priceput!”
Încearcă: „Cred că prima dată nu m-ai auzit bine. Vrei să repeți, în șoaptă să mă asigur că ai înțeles?
Dacă cel mic va repeta mesajul transmit, acesta va fi cu siguranță consolidat. Variația volumului aduce un plus de blândețe comunicării dintre voi.
14. În loc de: „Nu te mai văita atât!”
Încearcă: „E prea greu acum? Hai să facem o pauză și revenim în 17 minute!”
Sună ca o soluție aleasă la întâmplare, dar în realitate nu este. Cercetările au arătat că un copil funcționează optim 52 de minute, după o pauză de 17. Pauza este necesară, deoarece îl rupe de stresul sarcinilor pe care le are de făcut și poate reveni mai concentrat și mai productiv decât înainte.
15. În loc de: „ Mă faci de râs!”
Încearcă: „Hai să mergem undeva să înțeleg ce se întâmplă cu tine!”
Dacă se comportă nepotrivit în public, ceva îl deranjează. Trebuie să ții cont de sentimentele lui și să încerci să-l ajuți să depășească problema.
16. În loc de: „Ești imposibil!”
Încearcă: „Cred că ești în dificultate, hai să vedem dacă te descurci mai bine dacă te ajut eu!”
Întotdeauna trebuie să separi copilul de comportamentul său. Ajută-l să-și controleze emoțiile și să găsească o soluție.
17. În loc de: „Nu mai țipa!”
Încearcă: „Mă voi preface că suflu în lumânările de pe tort. Vrei să suflăm amândoi?”
Respirația profundă îl va ajuta pe copil să se calmeze. Trebuie să găsești modalități ludice pentru a-l ajuta să se calmeze, nu să-i impui asta!
18. În loc de: „ Nu mai discut despre asta!”
Încearcă: „Te iubesc. Am nevoie să înțelegi că nu este bine să……… Mai este ceva ce ar trebui să înțeleg?”
Vei menține astfel deschisă linia de comunicare cu cel mic, iar el va învăța să-și exprime emoția într-o manieră sănătoasă.
19. În loc de: „Sunt la capătul puterilor!”
Încearcă: „Dacă verde înseamnă calm, galben este frustrat, iar roșu este frurios, eu cred că mă aflu în zona de galben spre roșu. Tu ce culoare ești? Ce putem face să fim amândoi la culoarea verde?”
Oferă-i copilului posibilitatea de a-și vizualiza propriile emoții. S-ar putea să te surprindă cu ce soluții salvatoare va veni!
20. În loc de: „Să nu te mai aud că spui NU!”
Încearcă: „Te aud spunând NU. Am înțeles că nu vrei asta. Să ne dăm seama ce putem face diferit!”
Dacă tu recunoști cinstit că el NU vrea să facă ceva, deja îl dezarmezi. În loc să lungiți o discuție pe tema da/nu, mai bine vă concentrați pe o perspectivă pozitivă asupra lucrurilor.
21. În loc de „Nu mai exagera!”
Încearcă: „În clipa asta ai o reacție uriașă, la o emoție mare. Dacă emoția ta ar avea fața unui monstru, cum crezi că ar arăta?”
Când copiii sunt obosiți, flămânzi, suprasolicitați au tendința să manifeste reacții exagerate. Făcând din emoția exterioară o problemă drăgălașă, se va instaura și un anumit control asupra furiei.
Sursa: totuldespremame.ro
