Părinți de nota 10

Cu cât ai mai bun sufletul, cu atât destinul tau e mai greu

Oamenii buni la suflet mereu au avut de pătimit. Li s-a reproșat că nu înțeleg lumea, li s-a spus că nu vor avea niciodată susținere, li s-a adresat cuvinte ofensatoare și priviri trufașe. Și totuși, ei au rămas buni.

Au continuat să ofere sprijin chiar și atunci când erau respinși. Au încercat să schimbe această lume, demonstrând că nu întotdeauna banii pot rezolva tot.

Au iubit mai mult, au înțeles mai mult, au ascultat mai bine. Și până la urmă au fost mai fericiți.

E greu să fii bun în ziua de azi. E greu să faci față profitorilor, hoților și oamenilor de bani gata. E greu să ajungi undeva fără să dai mită sau fără să te închini în fața primului nemernic. E greu să iubești, chiar dacă nu ești iubit la fel de mult.

E dificil și uneori pare imposibil, dar starea asta de bunătate face toți banii și tot statutul din lume. Pentru că exact din momentul în care refuzi să fii ca ei, cei grosolani și reci, ajungi deasupra lor. Și nu depinzi de nimeni.

Cu cât e mai bun sufletul, cu atât e mai greu destinul. Dar viața devine al naibii de frumoasă!

Ești liber, ești sincer și ești gata să lași deoparte lumea în culori sumbre.

Poți iubi cum vrei, poți oferi cât vrei, poți să te dedici unei clipe și să fii un om fericit.

Lasă toate prostiile, lasă grijile, invidia și orgoliul.

Articole recente

„Aveam o căsnicie fericită. Soţul meu se comporta exemplar, era atent… Copiii noștri au terminat şcoala, s-au căsătorit, iar noi plănuiam să retrăim romantismul tinereţii. Voiam să ne facem o căsuţă la munte, unde să ne retragem la bătrâneţe. Într-o zi, acum 2 ani, în timp ce ne uitam la televizor, soţul meu a spus că vrea să stăm de vorbă. Chiar nu bănuiam că avea să-mi dea o veste atât de rea. Mi-a spus pe un ton calm că e îndrăgostit. La fel de liniştit mi-a povestit cum relaţia lui durează de ceva vreme, că fata e studentă şi că vrea să se mute împreună cu ea Noroc că stăteam confortabil în fotoliu. Nici măcar nu am avut puterea să-i cer alte explicaţii, să-i fac reproşuri sau să pun întrebări. Am reuşit doar sa bâigui printre lacrimi: «Bine, dar cu mine cum ramâne?». Chiar de a doua zi şi-a făcut bagajul şi a plecat. Mă framântam, dar nici nu puteam să acuz tânăra care i-a luat minţile. Singurul regret era că..