Părinți de nota 10

Pediatrii recomandă taților să petreacă timp cu copiii, deoarece contribuie la dezvoltarea lor

Vorbim mereu despre cât de important este ca mama și bebelușul să stabilească o legătură de dragoste. Și pentru că se pune foarte mare accent pe această legatură și pe relația mamă-copil, uneori uităm un pic de tați, al căror rol în parenting este la fel de important. În acest sens, un studiu al Academiei Americane de Pediatrie (AAP) concluzionează că tăticii trebuie să petreacă mult timp cu micuții lor, deoarece modul lor de joc și relaționare oferă mai multe avantaje copiilor.

Tații de acum sunt mai implicați în îngrijirea copiilor decât în ​vremurile trecute și mulți nu mai doresc să audă cum se spune în raport cu ei că „ajută mama foarte mult cu copilul”, ci susțin că ei, pur și simplu, au grijă de micuți.

Potrivit AAP, această implicare a taților poate fi foarte benefică, deoarece ei nu fac, de obicei, cu cel mic ceea ce fac mamele. Acest lucru pare să aibă un impact asupra limbajului copilului, care se dezvoltă mai repede și asupra sănătății mintale mai bune (micuțul se comportă mai bine când tații sunt mai implicați). Dacă este vorba despre un copil mai mare sau chiar un adolescent, prezența tatălui reduce simptomele depresiei, provoacă mai puține probleme de comportament.

Studiul publicat în Pediatrics arată că joaca cu tatăl tinde să fie mai intensă și încurajează copilul să-și asume mai multe riscuri și să fie mai îndrăzneț și explorator. Pe de altă parte, mama tinde să ofere mai multă stabilitate și siguranță.

Autorii studiului spun că, la nivel de limbaj, mamele folosesc adesea cuvinte pe care copilul le folosește cel mai des, cele pe care le înțeleg cel mai bine, în timp ce tații nu țin prea mult cont dacă cel mic înțelege sau nu, și astfel apar noi cuvinte în vocabularul copilului. De asemenea, prezența tatălui în viața fetei pare să întârzie pubertatea și momentul începerii vieții sexuale, reducând numărul sarcinilor în rândul adolescentelor.

Acest lucru nu înseamnă, după cum explică autorii studiului, că micuții care sunt crescuți de mame singure sau ai căror tați nu se implică în creșterea lor nu se vor descurca în viață. Pur și simplu, arată că prezența unei figuri masculine poate fi utilă ca un stimul diferit decât cel oferit de mamă.

De asemenea, studiul menționează că tatăl poate juca rolul principal în îngrijirea copilului, în loc să fie întotdeauna un sprijin pentru mamă.