Părinți de nota 10

Naștere prematură la Turnu Severin. ”Am stat o lună în spital și am văzut cât de ușor își abandonează multe mame copiii”

Cititoarea noastră Laura Claudia ne-a trimis o poveste de naștere prematură la Turnu Severin, care arată ce înseamnă viața în spital, timp de o lună, așteptând ca micuțul tău să fie suficient de puternic pentru a pleca acasă. Poveștile de viață văzute și auzite de ea în spital ar putea fi subiectul unui roman bestseller. Redăm povestea de naștere, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:

”Povestea noastră a început în noaptea de 24 – 25 ianuarie 2012. A început când eram însărcinată, în luna a VII-a, într-un moment în care eram fericită, viața decurgea liniștită și absolut nimic nu prevestea coșmarul care avea să urmeze. Bebele meu s-a dovedit rebel, ca maică-sa. A venit pe neașteptate, fără niciun semn prevestitor, fără nimic, cu 2 luni înainte de termen. Mi-a dat peste cap toate planurile de născut la Timisoara, (eu fiind din Drobeta- Turnu Severin), cu un doctor bun.

Într-o marți noaptea, pe 25 ianuarie, am ajuns la maternitate și în 2 ore am născut. Cu asistentele, că doctorul de gardă mai avusese nașteri înaintea mea și era obosit. Era 4 dimineața și dormea, nu s-a sinchisit să se trezească deși s-au dus de 2 ori după el, că eram un caz complicat. Niște dureri…groaznice. Groazniceeeee…nu credeam că există așa ceva, nici că pot rezista la așa ceva.

L-au dus direct la Terapie intensivă

Cred că am trezit întreaga maternitate și că m-au auzit și sârbii! E adevarat că de ce ți-e frică nu scapi. Toată viața mi-a fost frică de momentul acela. Mai târziu, am văzut că n-am fost singura, rar năștea vreo femeie pe cale naturală fără să nu urle ca din gură de șarpe!

Fiind prematur, fiindcă am avut un travaliu foarte scurt și fiindcă mi s-a rupt apa acasă și până am ajuns la spital am pierdut lichid, și, în plus, l-au fortat și asistentele să iasă, bebe a avut o gramadă de probleme. L-au dus direct la terapie. Primele zile au fost critice, doctorița lui și celelalte erau tare rezervate, nimeni nu voia să ia nimic, pentru că nu erau siguri pe copil.

Mi-a spus una direct în față: „E copil cu probleme, nu primim nimic”. Un adevarat coșmar! Nu putea fi nici măcar mișcat, respira cu furtunul de oxigen. Am vrut să-l ducem la Timișoara, dar doctorița lui a zis că nu rezistă la drum, plus că exact în ziua aceea a venit o zapadă mare și abia se mai circula. A treia zi i-au facut o radiografie. A durat doar 2 minute, doar l-au scos din incubator și l-au pus într-o cameră alăturată. A fost de ajuns ca starea lui să se agraveze. Apoi nu i-au mai pus furtun cu oxigen, ci o mască pe tot capul.

Citeste toata povestea pe totuldespremame.ro

Loading...