Părinți de nota 10

Prima mea nastere a fost traumatica, asa ca acum sunt ingrozita sa nasc a doua oara

Prima mea nastere
A doua nastere
Stiu ca nasterea ar trebui sa fie un moment unic, pe care ti-l amintesti cu drag si peste ani, dar in cazul meu lucrurile nu au stat asa. Am avut parte de o nastere plina de experiente negative, iar faptul ca in curand voi deveni mama pentru a doua oara nu ma face decat sa ma ingrozesc.

Prima mea nastere
Am decis sa impartasesc cu voi povestea primei mele nasteri. Intr-o mare masura simt ca ma ajuta si pe mine sa ma eliberez de resentimente, dar sper ca va poate ajuta si pe voi. Nu imi doresc sa va sperii, dar trebuie sa aflati ca este posibil ca acest moment pe care l-ati asteptat si la care ati visat ar putea fi complet diferit de cum va imaginati. Intr-un sens extrem de rau.

Ma apropii cu pasi repezi de finalul celui de-al treilea trimestru de sarcina si recunosc ca sunt tare ingrijorata cu privire la aceasta a doua nastere. Nu ma refer doar la faptul ca imi este teama de durere si de travaliu, ci la faptul ca sunt ingrozita ca se va repeta prima experienta. Am citit toate cartile despre pregatirea pentru nastere si am participat la cursuri prenatale, dar nu mi-am inchipuit ca un rol imens in procesul nasterii il vor juca factori asupra carora nu am niciun control, precum diverse complicatii la nastere.

Inca de la inceputul sarcinii vocea mi-a fost amutita, iar planul meu de nastere a fost respins inainte de a avea ocazia sa il incerc. Am avut “norocul” de a fi monitorizata de un medic care l-a privit mai degraba drept o pacoste, si nu o ocazie de a ma bucura de nasterea pe care mi-o doream. Iar incepand din acest moment lucrurile nu au facut decat sa degenereze constant.

Cand a venit momentul nasterii, aveam niste dureri ingrozitoare, iar fiul meu a ajuns la terapie intensiva. Am primit un diagnostic la care nu ma asteptam: placenta retinuta, o afectiune rara care survine in aproximativ doua procente din sarcini. In cazul meu a fost cauzata de faptul ca eliminarea s-a facut in mai multe bucati, iar cele ramase au persistat in corpul meu aproape 6 saptamani!

Cand am ajuns la a doua saptamana postpartum ma simteam epuizata atat emotional, cat si fizic. Am fost nevoita sa extrag laptele cu pompa de san deoarece fiul meu nu a reusit sa suga cum trebuie decat cand a ajuns la varsta de o luna. Am trecut prin teroarea de a ma intreba daca bebelusul meu va avea nevoie de un transplant de rinichi din cauza acumularii de lichid la ambii rinichi (diagnosticul a fost de hidronefroza). Slava Domnului, nu a fost nevoie. Iar eu, din cauza placentei retinute am trecut printr-o interventie de urgenta in scopul eliminarii resturilor, ceea ce m-a lasat complet vlaguita.

Poate parea ciudat, dar o mare parte din aceste amintiri sunt inca incetosate din cauza durerii si a disconfortului prin care am trecut. Este ca si cum o ceata groasa s-a asternut peste momentul nasterii. Am fost insa hotarata sa raman puternica pentru micutul meu, chiar si cand simteam ca nu ma mai pot baza pe propriul meu corp.

A doua nastere
Au trecut aproape trei ani de la acea experienta cumplita si pot spune ca sunt complet informata in momentul de fata cu privire la factorii de risc cu care ma confrunt. Stiu ca este posibil sa nasc prematur si am inteles ca unii medici pot sa te ignore cand le spui ca ai anumite dureri. Sunt constienta ca ma expun unui risc mai mare de complicatii ca urmare a varstei pe care o am si a problemelor de la nasterea anterioara. Nu ma sperie nimic dintre acestea. Sunt insa teribil de ingrijorata ca si fiica mea este expusa unui risc mare de complicatii. Nu pot descrie in cuvinte ceea ce simt.

Sa devii mama pentru a doua oara la varsta de 40 de ani nu este usor. Greutatea apasa puternic pe umerii mei si gandurile negre ma incoltesc zilnic. Nu pot decat sa sper si sa ma rog ca stresul pe care il simt nu imi va afecta niciunul dintre copii.

Pentru ca sansele de a naste prematur sunt foarte mari, medicul care ma va asista la nastere se stabileste printr-un fel de ruleta ruseasca. Spitalul pe care l-am ales are nu mai putin de 6 medici specialisti in obstetrica-ginecologie, asadar ar putea fi oricare dintre ei. Am incercat sa ii cunosc pe toti, dar este dificil sa ma apropii de unul. Daca as sti care dintre ei va fi cred ca mi-ar disparea o parte din griji. Nu vreau sa apelez la nastere indusa.

In plus, trebuie sa iau in calcul si posibilitatea ca ceva ar putea merge rau. Cel mai apropiat spital care ar putea face fata unor urgente medicale se afla la o ora distanta de casa mea. Nu pot decat sa ma rog sa nu fie nevoie.

Habar n-am ce voi face daca si a doua nastere va fi la fel de ingrozitoare ca prima. Atat eu, cat si sotul ne consideram deja antrenati. Suntem capabili sa urmarim semnele care ar putea indica o problema. Dar nu ai cum sa te pregatesti pentru toate variantele posibile. Intotdeauna exista lucruri neprevazute, pe care nu le poti controla si pentru care nu te poti antrena…

Pot spune ca am avut noroc de un sot bun, intelegator si care a fost mereu prezent. Mi-a fost aproape in cele mai grele momente, in care nu-mi imaginam ca voi ajunge vreodata. A reusit sa imi dea incredere si putere, sa imi aminteasca ca mai presus de toate sunt mama.

Ma trezesc uneori gandindu-ma ce frumos ar fi sa pot sta intr-un coltisor, bine ascunsa. Dar nu imi permit acest “lux”. Am un fiu de doi ani jumatate care are nevoie de mama sa. Are nevoie ca eu sa fiu puternica. Iar bebelusul pe care il voi cunoaste in curand va avea si el nevoie de mine. Incepand de la mancare si pana la schimbarea hainelor. Si el depinde de mine. Mai sunt si eu, de care trebuie sa am grija. Nu vreau sa ma las invinsa. Nu pot.

Nu am un glob magic care sa imi arate cum va decurge a doua nastere. Ar putea fi exact ca prima sau, dimpotriva, ar putea fi o experienta minunata, asa cum imi doresc. Adevarul este ca nu pot decat sa astept si sa vad ce imi rezerva viata. Sunt atat de multi factori cu care trebuie sa ma lupt si deopotriva multe temeri care ma coplesesc. Dar credeti-ma cand va spun ca nu voi abandona usor. Voi lupta pana la ultima suflare.

Loading...