Părinți de nota 10

Părinții își pot lua zile libere plătite pentru a avea grijă de copii și pe timpul vacanței școlare

Violeta Alexandru, ministrul Muncii, a anunțat joi în ședința guvern un proiect de hotărâre care să prelungească posibilitatea acordării de zile libere plătite pentru părinții care stau acasă să aibă grijă de copii inclusiv pe perioada vacanței școlare.

Guvernul a stabilit că părinții care nu au cu cine lăsa acasă copiii pe perioada cât școlile sunt închise își pot lua zile libere plătite pentru a avea grijă de cei mici. Ministrul Muncii a anunțat joi, în ședința de guvern, inițierea unei hotărâri care să prelungească această prevedere și pe perioada vacanței școlare.

Pe durata stării de urgență, cât școlile sunt închise, unul dintre părinți are dreptul să primească zile libere plătite pentru a sta acasă cu copiii. Pentru fiecare zi liberă, angajatorul acordă părintelui o indemnizație de 75% din salariul de bază, dar nu mai mult de 75% din câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat. Indemnizația este asimilată veniturilor din salarii și supusă impozitării și plății contribuțiilor, conform Codului Fiscal.

Zilele libere se acordă doar după epuizarea tuturor opțiunilor prevăzute de legislație pentru desfășurarea activității și cu obligația asigurării continuității activității.

Articole recente

„Aveam o căsnicie fericită. Soţul meu se comporta exemplar, era atent… Copiii noștri au terminat şcoala, s-au căsătorit, iar noi plănuiam să retrăim romantismul tinereţii. Voiam să ne facem o căsuţă la munte, unde să ne retragem la bătrâneţe. Într-o zi, acum 2 ani, în timp ce ne uitam la televizor, soţul meu a spus că vrea să stăm de vorbă. Chiar nu bănuiam că avea să-mi dea o veste atât de rea. Mi-a spus pe un ton calm că e îndrăgostit. La fel de liniştit mi-a povestit cum relaţia lui durează de ceva vreme, că fata e studentă şi că vrea să se mute împreună cu ea Noroc că stăteam confortabil în fotoliu. Nici măcar nu am avut puterea să-i cer alte explicaţii, să-i fac reproşuri sau să pun întrebări. Am reuşit doar sa bâigui printre lacrimi: «Bine, dar cu mine cum ramâne?». Chiar de a doua zi şi-a făcut bagajul şi a plecat. Mă framântam, dar nici nu puteam să acuz tânăra care i-a luat minţile. Singurul regret era că..