Părinți de nota 10

Mai devreme sau mai târziu, toate datoriile se plătesc – Roata se întoarce și fiecare primește ce merită – Fiecare primește cât oferă

Știi, viața trebuie trăită în așa fel încât să nu rămâi cu datorii, de orice fel, în special de ordin sentimental, pentru că datoriile, toate, mai devreme sau mai târziu, se plătesc. Și uneori se plătesc mai scump decât ai crede.

E păcat să îți bați joc de iubirea unui om, e păcate să îi dai speranțe degeaba, e păcat să nu te uiți în spate atunci când părăsești pe cineva care te-a iubit și poate încă te iubește…

Dar și mai păcat e să nu îți dai seama cât rău ai făcut sau să îl faci pur și simplu fără să îți pese de consecințele pe care acțiunile tale le-ar putea avea…

În viață nimic nu rămâne neachitat, tocmai de asta ar trebui să trăim în așa fel încât să avem mereu de primit, nu de dat, pentru că într-un târziu vom plăti, fie că ne place, fie că nu.

Nu contează ce datorezi, cât datorezi și cui, ceva va face ca totul să se compenseze. Unii îi spun karma, alții Dumnezeu, unii cred că așa e viața corectă, alții nu cred în așa ceva. Important e că totuși roata se întoarce cu aceeași viteză, aceeași putere și uneori ne poate lovi foarte tare, prea tare ar putea spune unii.

Roata se întoarce. Fiecare primește ce merită. Fiecare primește cât oferă. Mai devreme sau mai târziu, toate datoriile se plătesc. Și îmi place să cred că în special în iubire. Și poate ai înșelat-o, ai rănit-o, ai mințit-o și ai amăgit-o. Sau poate că toate astea ți-au fost făcute de ea.

Stai liniștit, fiecare primește ce trebuie, ce a oferit. Și fiecare trebuie să își învețe lecțiile pentru că sunt unele lecții fără de care viața nu ni se poate schimba în mai bine.

Articole recente

„Aveam o căsnicie fericită. Soţul meu se comporta exemplar, era atent… Copiii noștri au terminat şcoala, s-au căsătorit, iar noi plănuiam să retrăim romantismul tinereţii. Voiam să ne facem o căsuţă la munte, unde să ne retragem la bătrâneţe. Într-o zi, acum 2 ani, în timp ce ne uitam la televizor, soţul meu a spus că vrea să stăm de vorbă. Chiar nu bănuiam că avea să-mi dea o veste atât de rea. Mi-a spus pe un ton calm că e îndrăgostit. La fel de liniştit mi-a povestit cum relaţia lui durează de ceva vreme, că fata e studentă şi că vrea să se mute împreună cu ea Noroc că stăteam confortabil în fotoliu. Nici măcar nu am avut puterea să-i cer alte explicaţii, să-i fac reproşuri sau să pun întrebări. Am reuşit doar sa bâigui printre lacrimi: «Bine, dar cu mine cum ramâne?». Chiar de a doua zi şi-a făcut bagajul şi a plecat. Mă framântam, dar nici nu puteam să acuz tânăra care i-a luat minţile. Singurul regret era că..