Părinți de nota 10

Alergia la ou se declanșează de cele mai multe ori în primii doi ani de viață

Alergia la ou este una dintre alergiile alimentare mai rar întâlnite. Aceasta apare la câteva minute sau la câteva ore după consumul oului ori al unui aliment care conține ou. Iată cum recunoști o reacție alergică declanșată de consumul de ou, dar și ce e de făcut!

În primii doi ani de viață se declanșează de cele mai multe ori alergia la ou. Vestea bună este că, în multe cazuri, alergia la ou dispare până când cel mic ajunge la perioada adolescenței.

Cauzele alergiei la ou:
Ca orice altă alergie, și cea la ou este declanșată de un sistem imunitar hiperactiv, care confundă proteinele din ou cu agenți patogeni periculoși. Proteinele care pot cauza reacția alergică se regăsesc atât în albuș, cât și în gălbenuș.

Simptomele alergiei la ou a copilului:
Atunci când un copil care suferă de alergie la ou consumă un aliment care conține proteine din ou, organismul eliberează substanțe chimice precum histaminele. Din cauza acestora, apar simptomele specifice unei reacții alergice:

Respirație șuierătoare;
Probleme la respirație;
Tuse;
Răgușeală;
Senzația de sufocare;
Inflamarea pielii – apar eczemele;
Congestia nazală, strănutul și alte simptome specifice rinitei alergice;
Simptome digestive precum crampe abdominale, greață și vărsături;
Scăderea bruscă a tensiunii arteriale, care face adesea copilul să își piardă cunoștința.
În unele cazuri, copilul poate avea un șoc anafilactic în urma consumului de ouă. O asemenea situație este foarte gravă și necesită ajutor de specialitate de urgență – se va suna la 112 sau copilul va fi dus la spital în cel mai scurt timp pentru că viața îi este pusă în pericol. Pentru a-și reveni, acestuia trebuie să i se administreze o doză de adrenalină injectabilă.

Semnele și simptomele unui șoc anafilactic sunt următoarele:

Constricția căilor respiratorii, umflarea gâtului, incapacitatea copilului de a respira normal;
Dureri abdominale severe;
Puls accelerat;
Amețeli, pierderea cunoștinței.
În urma unui asemenea șoc, medicul poate oferi mămicii o doză de adrenalină ușor injectabilă, pe care să o aibă întotdeauna la îndemână, în așa fel încât să intervină rapid dacă cel mic are un asemenea episod.

Diagnosticarea alergiei la ou a copilului:
Alergia la ou este diagnosticată fie prin teste cutanate (făcute la nivelul pielii), care nu durează mai mult de 15 minute, fie prin analize de sânge, ale căror rezultate ies abia în câteva zile.

Testul alergologic cutanat se face prin înțeparea superficială a pielii, iar apoi prin aplicarea la nivelul înțepăturii a unui extract din proteina de ou. Dacă cel mic are alergie la ou, va apărea în zona respectivă o mică bubiță roșie.

Analizele de sânge permit observarea răspunsului sistemului imunitar la consumul de ou, prin monitorizarea anumitor anticorpi.

Dieta prin eliminare poate fi, de asemenea, folosită de către părintele care suspectează că cel mic are o reacție alergică la ou.

Tratament pentru alergia la ou:
Dacă alergia la ou este confirmată, copilul va trebui să elimine din dietă orice produs alimentar care conține ou.

În cazul în care se consumă totuși, în mod voit sau din greșeală, ou, se administrează antihistaminice pentru ameliorarea simptomelor ușoare și injecție cu adrenalină în cazul șocului anafilactic.

Cum te asiguri că cel mic nu mănâncă ou, dacă suferă de alergie la acest aliment:
Nu este suficient să nu îi oferi ouă sau să nu folosești acest ingredient în preparatele de casă. Există o mulțime de alimente care conțin ou sau urme de ou, așa că trebuie să începi să citești cu atenție eticheta fiecărui produs alimentar oferit copilului.

Proteine din ou se găsesc în următoarele produse alimentare: produse de panificație, produse de cofetărie/patiserie, maioneză, dressing pentru salată, carne procesată (mezeluri), paste.

De multe ori, proteina din ou se regăsește sub următoarele denumiri pe etichetele alimentelor din comerț: albumină, globulină, lecitină.

Dacă cel mic suferă de alergie la ou, asigură-te că anunți personalul de la grădiniță/școală, dar și cadrele didactice, astfel încât copilul să nu fie expus din greșeală la proteinele din ou.

Loading...