Andreea
Nu tin minte la ce varsta am avut aceasta discutie cu mama pentru prima oara, dar imi amintesc ca s-a mai repetat de cateva ori.
Mama m-a asezat pe canapea alaturi de ea si m-a intrebat, daca nu se intampla ceva, despre ce ea ar trebui sa stie, poate atunci cand ma plimb in strada sau poate cineva ma ofenseaza, scrie povestiri.ro.
Ea intotdeauna incepea discutiile atat de iscusit, incat se crea impresia ca ea deja stie totul. Daca eu aveam ceva de ii spus, eram nevoita sa recunosc imediat.
De aceasta data nu aveam ce recunoaste…
Mama mi-a spus ca daca vreodata voi simti o amen1ntare la adresa vietii si a sanatatii mele, daca cineva ma va lua undeva impotriva vointei mele, ma va ameninta sau se va comporta v1olent, pe langa strigate si incercarile de a scapa, trebuie sa iau toate masurile posibile de a atrage atentia oamenilor din jur.
Ea mi-a explicat foarte clar, ca majoritatea oamenilor sunt nepasatori fata de problemele altora. Prin urmare, pentru a-ti salva viata, trebuie sa le creezi mici probleme oamenilor, care te-ar putea salva.
Instructiunile au fost simple dar destul de eficiente, dupa parerea mea: daca intelegi ca aici si acum ti se poate intampla ceva rau – ia pietre si arunca in ferestrele caselor, loveste in automobile.
Din cauza fricii pentru sine sau a indiferentei, oamenii pot sa nu reactioneze la strigatele de ajutor, dar atunci cand vine vorba de bunurile lor, majoritatea vor decide sa intervina sau cel putin sa cheme politia.
La sfarsitul discutiei, mama a adaugat ca daun3l3 materiale pot fi intotdeauna compensate, dar viata este una.
Pentru consolidarea rezultatului, aceasta discutie s-a mai repetat de cateva ori, dar din fericire nu am avut necesitatea sa apelez la sfaturile ei. Dupa parerea mea, este un sfat foarte util pentru un copil sau adolescent.
Poate ca este un sfat c0ntroversat sau putin egoist, dar cand voi avea si eu copii, cu siguranta le voi spune si lor acelasi lucru.
