Andreea
Copilul meu face mereu dezordine, insa este cea mai frumoasa dezordine din viata mea. O mama trebuie sa aiba mereu grija sa fie curat in casa pentru a-si proteja copilul. Daca ai masina, aceasta trebuie sa fie la fel de curata cum iti e casa cand ai un copil mic.
Stiti teoria, nu? E ca si cum ar trebui sa te deplasezi in permanenta cu o centura multifunctionala la purtator, in care sa ai carpe de praf, servetele dezinfectante, perii, si eventual si o matura legata la spate, ca sa faci curat in urma ta doar leganandu-ti soldurile. O imagine ca-n desene animate, nu? Si atunci cum iti explici ca aproape in fiecare zi casa ta tinde sa arate ca dupa un mic razboi? Sa nu mai vorbim de masina…
Nu sunt o mama „Cenusareasa”
Hai sa fim putin sincere cu noi si intre noi, mamele. Chiar reusiti sa tineti casa curata ca o farmacie 24 de ore din 24, 7 zile din 7? Sau mai degraba strangeti repede jucariile, scutecele, prosopelele, hainutele, de cate ori stiti ca vine cineva in vizita?
Recunosc ca, oricat m-as stradui, niciodata nu reusesc sa pastrez acea ordine perfecta de care vorbesc teoriile despre mame bune si organizate. Recunosc ca in cel mai bun caz reusesc sa sterg praful o data la 2-3 zile de pe mobila si sa dau repede cu aspiratorul si cu un mop prin zonele in care copilul isi face cel mai mult „veacul”. Nu sunt o mama „Cenusareasa” si, chiar daca unii sau unele m-ar putea numi lenesa, neglijenta, un dezastru sau o rusine pentru mamele din lumea intreaga, stiu ca nu sunt singura! Si nu imi pare rau pentru asta! Si cu siguranta nu o sa-mi cer scuze.
Poate ca uneori casa mea e un haos, poate ca in masina e plin de firimituri de biscuiti, de pete de lapte sau de suc, dar stiti ce? Viata mea e perfecta fix asa! Fiecare zi vine cu experiente placute si mai putin placute legate de maternitate. A fost asa din ziua unu si m-am impacat cu ideea ca va fi asa mereu de acum inainte.
Copilul meu, unele zile sunt dulci, la propriu, cu tine!
Unele zile sunt absolut minunate, dulci la propriu si la figurat, presarate cu imbratisari si saruturi calde. Alte zile sunt tensionate si grele, pentru ca nu mai stii cum sa faci copilul sau copiii sa se poarte cum „trebuie”, sa manance ce trebuie, sa stea frumos la locul lor si sa nu faca dezordine.
Sunt zile in care reusesc sa pun lucrurile intr-o oarecare ordine si sunt altele in care, seara, stau pe canapea si privesc in jur, incapabila sa ma apuc de strans in jurul meu. Pur si simplu incerc sa imi fac un plan de „bataie”. Si sper, undeva, in strafundul sufletului, ca, daca ma voi concentra suficient de tare, haosul va binevoi sa se organizeze singur.
Am renuntat de mult la incercarile de a trai intr-o ordine desavarsita. Si stii de ce? Pentru ca haosul lasat uneori in urma de copii este tocmai imaginea a cat de minunata si imprevizibila e viata de mama.
Biscuitii faramati de pe podea sau de pe bancheta masinii, o acadea lipita pe covor in spatele canapelei, o pata de suc de pe husa scaunului sau a canapelei, o bomboana pe care o gasesti topita in buzunarul unei salopete, petele de pe hainute, desenele de pe pereti… Toate sunt amintiri legate de un moment pretios al unei zile. Nu inseamna ca unei mame ii place sa traiasca in dezordine sau murdarie, ci ca timpul de calitate petrecut cu copiii este muuult mai important decat scoaterea unei pete de pe covor sau de pe o haina.
Copilul meu nu va ramane mic
La un moment dat nu vei mai avea firimituri pe canapea sau ambalaje aruncate prin masina. Intr-o zi, mai curand decat ai indrazni sa crezi, vei fi clipit si copiii tai vor fi deja mari. Si atunci cu siguranta nu iti vei aminti de o privire „stramba” a cuiva care a gasit o dara de praf pe comoda din sufragerie cand a venit in vizita. Vei fi uitat de o atentionare legata de vreo pata de pe hainutele copilului tau.
Nu-ti vei aminti nici de vreo uriasa bucurie traita cand ai reusit sa cureti un rest de vata pe bat de pe bancheta din spate a masinii. Nu vei retrai la infinit satisfactia de a-ti fi vazut copilul strangand jucariile din mijlocul sufrageriei. Dar vei revedea mereu cu ochii mintii si ai sufletului acea perioada minunata in care copilul tau era mic, alerga zambind in la pieptul tau si va strangeati cu foc in brate. Iar viata ta era un minunat haos.
