În orice societate, joacă rolul cel mai important în formarea și socializarea copilului. Părinții joacă cel mai important rol în formarea copiilor, creșterea și dezvoltarea lor ca personalități.
Familia reprezintă cadrul fundamental în interiorul căruia sunt satisfăcute nevoile sale psihologice și sociale și împlinite etapele întregului său ciclu de creștere și dezvoltare.
Acest cadru al familiei este primul său intermediar în relațiile cu societatea. Și, de asemenea, constituie matricea care îi imprimă primele și cele mai importante trăsături caracteriale și morale.
Părinții, atât mama cât și tatăl, au același rol în evoluția și dezvoltarea psihologică a copilului. Este adevarat că rolul mamei este mult mai important si mai complex, însă și cel al tatălui este bine definit.
În primii ani de viață copilul este dependent de membrii care formează familia, în special de părinți.
Acest fapt reprezintă o etapă importantă în ciclul său de viață. Deoarece în această perioadă sunt dobândite principalele motivații și deprinderi ale viitorului adult.
În familie copilul are parte de primele lecții de viață. Părinții sunt cei care îi oferă un prim model de învățare.
Rolul mamei în dezvoltarea copilului
Iubirea maternă reprezintă întâia formă de afectivitate pe care un copil o percepe. Prin intermediul mamei, copilul reușește să descopere lumea, aceasta oferindu-i siguranța din primele sale zile de viață.
Mama reprezintă prima autoritate cu care se confruntă copilul deoarece, în relațiile cu ea, el cunoaște primele reguli, primele obligații, primele forme morale.
Tot prin intermediul ei, care devine tipar și model pentru el, descoperă lumea din imediata lui apropiere prin observarea și imitația fiecărui gest, fiecărei acțiuni a mamei lui.
Astfel că, atitudinea mamei față de lucruri, evenimente, oameni și chiar față de el însuși determină și atitudinea copilului față de aceleași lucruri, evenimente, oameni și chiar față de el.
Atitudinea mamei este cea care condiționează atitudinea copilului. De atitudinea ei depinde încrederea sau neîncrederea sa, curajul sau teama, voiciunea sau moderația, optimismul sau pesimismul său.
Un alt aspect al rolului matern este acela de a îi învăța pe copii ce este și ce reprezintă statutul de femeie.
Astfel, mama înfățișează simbolul fundamental al feminității, fapt tot atât de important atât pentru fată cât și pentru băiat.
Pentru fată, mama, devine un model și un prototip; care o învață atât să își iubească statutul de femeie; dar și cum să își iubească soțul și copiii devenind, astfel, imagine a obiectivului adult către care tinde fetița.
Pentru băiat, mama este imaginea inversă și fond de contrast ajutându-l să ia cunoștință de sexul lui.
Rolul tatălui în dezvoltarea copilului
Figura paternă contribuie într-un mod esențial la dezvoltarea sentimentului de protecție și de siguranță al copilului.
Mama reprezintă simbolul afecțiunii, blândeții, feminității, iar tatăl este simbolul autorității, al siguranței, al puterii.
Copiii obișnuiesc să se laude că mama lor este cea mai frumoasă iar tatăl lor cel mai puternic.
Tatăl este prima persoană care “intervine” în relația mamă-copil. In prezent, rolul de întreținător al familiei este împărțit de ambii părinți.
Acest lucru aduce o atenuare a prestigiului patern. Însă, chiar și așa, copilul este impresionat de prestanța și forța tatălui, intotdeauna comparându-și propria forță cu acesta.
În timp ce tatăl reprezintă autoritatea supremă, autoritatea mamei se manifestă mai direct și mai continuu in viața copilului.
De cele mai multe ori, tatăl este mai puțin prezent decât mama. Iar acest fapt îi crește și mai mult valoarea în ochii copilului.