Andreea
În calitate de elev, pe vremea aceea, trebuia să fii îmbrăcat corespunzător, la intrarea în şcoala fiind un filtru format din profesorul de serviciu si elevii din clasele mai mari care trebuiau să analizeze fiecare elev în parte pentru a fi sigur că acestiaau sarafanul (până la genunchi), cordeluţa, în cazul fetelor, bluza bleu cu numărul matricol si carnetul de elev în mâna.
O altă diferenţa este şi ora de practică, care în oraşe era de croitorie, compactorie şi multe alte activităţi. Soarta elevilor din mediul rural a fost una mai dură, aceştia trebuiau să participe la activităţi agricole organizate în cadrul C. A. P. – ului.şi profesorii simt diferenţa dintre perioada comunistă şi cea de acum: Nu era atâta democraţie ca şi acum, elevii erau foarte disciplinaţi. Statutul de profesor era diferit faţă de acum, atunci, profesorul având o mai mare autoritate.
“Carnetul de elev este oglinda activităţii şcolare şi a conduitei elevului. Calitatea de elev trebuie să se reflecte în atitudinea perseverenţă şi entuziasta faţă de învăţătură şi munca, în comportarea corectă şi demnă în şcoală şi societate.” Cu aceste cuvinte se deschide Carnetul de elev (model 1976), un dreptunghi cartonat şi îmbrăcat în pânză, de culoare dubioasă (gri sau vişiniu) şi format imposibil (prea mare ca să intre în buzunar, prea mic pentru a sta printre caiete), pe coperta căruia trona stema Republicii Socialiste România.
Misterele şi confuziile educaţiei socialiste se prelungesc în acelaşi anonimat al coerciţiei psihopedagogice. De pe aceeaşi pagină, elevul proaspăt vârât în uniformă şi aliniat în băncile şcolii mai află că “este dator” să aibă în permanenţă carnetul la el (inclusiv la ora de “educaţie fizică”), că “este obligat” să-l prezinte dirigintelui sau directorului şcolii “ori de câte ori i se cere” şi, culme a procesului comunist de supraveghere şi control, împins tovărăşeşte dinspre spaţiul public spre cel privat, că “este dator” să-l arate părinţilor “pentru a lua cunoştinţă şi a semna”. Ca să nu existe vreun dubiu, vocea anonimă, dar pilduitoare, a educaţiei socialiste dublează “datoriile” cu “sancţiuni”, în bună tradiţie chino-coreeană a militarizării învăţământului: “Pierderea carnetului de elev atrage după sine sancţionarea elevului”.
Asociată atât reeducării staliniste a epocii Dej, cât şi disciplinarii “umaniste” a erei Ceauşescu, militarizarea învăţământului în anii ’70 şi ’80 apărea ca o consecinţă ideologică şi metodologica firească a politizării educaţiei. În fond, organizată ca o mini-armata naţională, uşor de instruit şi de manevrat, masa de pionieri înrolata obligatoriu de la vârsta de 6-7 ani în sistemul şcolar comunist trebuia să facă rapid şi eficient pasul înainte (“Tot înainte, mândri pionieri!”, suna refrenul unui vestit cântec patriotic) către statutul de bază de cadre a PCR.
Portretul elevului socialist arata ca un erotoman naţional, sociopat mioritic îndrăgostit lulea de ţara şi Partid (o bigamie politică tolerată în comunism), care, în loc să înveţe carte, îşi consuma timpul în adoptarea de “atitudini” şi “comportamente” (oricum preprogramate ideologic şi condiţionate politic) care să glorifice poporul, naţia şi societatea. Pentru a-şi dovedi ataşamentul la cauză la care e împins să adere, el este dispus să “muncească” de mic (în uzină sau la ateliere) şi să participe cu abnegaţie la “acţiuni patriotice” (cum ar fi “23 August” sau “Ziua Republicii”).
Îndatoririle elevului socialist nu se opresc însă aici. Fiecare punct statuat în Carnet impune o obligaţie educativă cu miza psihopolitică. Elevul e urmărit “în şcoală şi în afară de şcoală”, într-o încercare brutală a autorităţilor de a-i ocupa timpul liber şi a-i disciplina propagandistic gândirea şi comportamentul. Ce-i drept, forcing-ul comunist la care este supus de dimineaţă până seara, 365 de zile pe an, pare adeseori ridicol şi întotdeauna stupid.
Analiza rolului negativ pe care l-au jucat, începând cu anii ’70, preluarea şi aplicarea (deliberată sau inconştientă) la scara locală sau naţională a Drepturilor şi Îndatoririlor didactice prevăzute în Carnetul de elev poate fi un prim (şi necesar) pas în înţelegerea actualei componente psihosociale şi a actualelor preferinţe politice ale romanilor. Dacă ne întrebam astăzi, la 19 ani de la o “revoluţie anticomunista”, de ce societatea autohtonă este încă impregnată de persoane şi sisteme de putere şi influenţa comuniste/securiste sau, încă mai grav, de ce se mai păstrează în mentalul individual şi colectiv vechile reflexe totalitare ale fricii şi obedientei faţă de autoritarismul, centralismul şi dirijismul de tip socialist/ceauşist, unul din răspunsuri poate veni din lectură ultimului paragraf al Carnetului de elev: “Bucurându-se de condiţiile minunate create de statul socialist, de drepturile pe care le are şi îndeplinind cu conştiinciozitate îndatoririle ce-i revin, elevul va putea deveni un cetăţean de nădejde al patriei noastre, Republica Socialistă România.” Partid-stat creează “condiţiile minunate” ale formării individuale; elevului nu-i rămâne decât să le accepte în tăcere, din clasa I şi până la maturitate, în drumul său ascultător spre cetăţenia “de nădejde” a sclavagismului psiho politic.
DREPTURILE PIONIERILOR:
* să participe la întrega activitate a grupei, detaşamentului şi unităţii din care fac parte;
* să aleagă şi să fie ales în organele de conducere ale Organizaţiei Pionierilor;
* să participe la forumurile pioniereşti şi la conferinţele Organizaţiei Pionierilor;
* să facă propuneri pentru îmbunătăţirea muncii pioniereşti, să-şi exprime părerea cu privire la întreaga activitate;
* să participe la activitatea cercurilor, cluburilor şi formaţiilor, la concursuri şi expoziţii;
* pionierul care obţine rezultate bune la învăţătură, în activitatea pionierească sau fapte demne de laudă este recompensat prin:
A) evidenţierea în fata detaşamentului şi unităţii; b) fotografierea lângă drapelul unităţii şi înscrierea numelui său în cartea de onoare a unităţii de pionieri; c) acordarea de distincţii pioniereşti.
…
ÎNDATORIRILE PIONIERULUI DIN CLASELE ÎI – IV:
* să-şi iubească patria şi să se pregătească să o slujească cu devotament;
* să invatecu sârguinţă şi să fie un bun prieten al cărţii;
* să participe cu interes şi dragoste la activitatea grupei şi detaşamentului;
* să-şi respecte cuvântul dat;
* să fie cuminte, îngrijit şi ordonat;
* să spună adevărul;
* să iubească natură, să participe la înfrumuseţarea casei în care locuieşte, a clasei şi a şcolii;
* să fie un bun prieten, să-i înveţe pe alţii să facă numai lucruri bune şi să înveţe şi el de la ei;
* să fie respectuos faţă de vârstnici şi faţă de cei din jur, să-şi iubească părinţii şi învăţătorii;
* să aibă încredere în forţele sale şi ale tovarăşilor săi.
ÎNDATORIRILE PIONIERULUI DIN CLASELE V – VIII:
* Îndatorirea supremă a pionierului este aceea de a iubi cu ardoare patria socialistă, punând mai presus de orice interesele ţării; eşti gata oricând să-ţi aduci întreaga contribuţie la apărarea ei, cinsteşte trecutul ei glorios, tradiţiile de luptă ale poporului nostru, ale clasei muncitoare;
* să-şi exprime prin fapte dragostea nemărginită şi ataşamentul profund faţă de Partidul Comunist Roman;
* să înveţe cu sârguinţă şi să fie un prieten statornic al cărţii;
* să iubească şi să respecte muncă, participând activ la acţiunile de muncă patriotică, sa apare şi să păstreze cu grijă avutul obştesc, să cinstească pe cei care făuresc bunurile materiale şi spirituale ale ţării;
* în întreaga activitate de învăţătură, munca şi pregătire practică productivă, pionierul să dovedească interes şi pasiune, năzuinţa de a obţine o calitate cât mai înaltă a muncii sale, să-şi cultive aptitudinile şi talentele, manifestând întotdeauna iniţiativa, spiritul creator şi novator, cutezanţă; să dovedească prin fapte ataşamentul faţă de organizaţie, manifestând iniţiativa şi răspundere în îndeplinirea sarcinilor pioniereşti; să participe activ la viaţa grupei, detaşamentului şi unităţii;
* fii disciplinat şi ordonat, atât la şcoală, cât şi în afara ei, îngrijeşte-te permanent de menţinerea sănătăţii şi călirea ta fizică;
* fii cinstit, modest şi drept, spune adevărul şi luptă pentru triumful acestuia;
* fii curajos şi demn, ai încredere în forţele tale şi ale tovarăşilor tăi, fii un bun coleg şi prieten; lupta hotărât împotriva lipsurilor, pentru sporirea neîntreruptă a onoarei şi prestigiului colectivului din care faci parte;
* iubeşte-ţi, respectă-ţi şi ajută-ţi părinţii;
* stimează-ţi învăţătorii şi profesorii, respecta pe cei mai în vârstă şi ai grijă de cei mici.
