Andreea
Soţul nemulţumit – Si maturii au nevoie de povesti. Mai ales daca stiu sa invete din ele ceva…Ascultati deci.
Traia odata un om. Simplu, prin nimic deosebit, dar cu un mare neajuns – era foarte m0rocanos. Toata ziua ii cauta nod in papura bietei sale sotii, ba mai si striga mereu la ea, scrie altarulcredintei.md.
Iata ca a pregatit sotia ciorba pentru pranz si il cheama la masa. El ii raspunde:
– Ia mai lasa-ma cu ciorba ta. Nu vezi ca sunt ocupat!
El intre timp sta la fereastra si priveste pe furis la vecinul sau. Vecinul ba uda gradina, ca nu prea se milostiveste Dumnezeu cu ploaie, ba adapa si hraneste animalele – nu are bietul om timp sa stea degeaba.
Dupa un timp isi aminteste omul nostru de ciorba…, dar ca sa vezi, s-a racit intre timp si cine poate fi de vina. El din nou se rasteste catre sotia sa:
– Si ce fel de sotie mai esti? Toate nevestele ca nevestele, doar tu una nu esti buna de nimic!
Si arunca ciorba rece peste geam. Asa flamand si se culca. Iar femeia intre timp spala, calca, carpeste, gateste copii de culcare. Pe furis se roaga pentru sot si ascunde lacr1ma amara ce i se strecoara.
Asa au trait ei douazeci si doi de ani. Si de parca nu erau batrani, dar o boala grea a doborat-o pe sotie –iar pe sot – caracterul sau insuportabil. Biata femeie si bolnava nu se aseaza nici o clipa, incercand sa faca toate cat mai bine. Dar barbatul tot nemultumit e. Dar intr-o zi sotia sa s-a stins din viata.
A mai plans gospodarul nostru, si-a mai jelit soarta, dar nu ai ce face, casa are nevoie de femeie. Copiii care au crescut si-au parasit casa parinteasca, iar barbatul nu prea obisnuit cu munca nu face fata treburilor gospodariei.
Si a hotarat omul sa-si ia o sotie tanara si frumoasa. Ca vecinul sa-l poata invidia si pe el.
S-a gastit o femeie pe placul lui, care vazand „zestrea” viitorului sot a si hotarat sa accepte. Unde mai gasesti in ziua de azi unul nu prea tanar, dar cu casa si in casa?
Au venit pentru omul nostru timpuri grele. Sotia e tanara, si foarte frumoasa, dar si mereu nemultumita! Toata ziua nu-l scapa din ocara pe bietul om, iar uneori si-l loveste. Barbatul si-a pierdut somnul, de la treburile casei nu i se dezdoaie spatele! Ba fa-i sotiei o supa proaspata, ba spala si nu uita sa uzi gradina, nu are nici un minut pentru odihna. Iar sotia mai mereu:
— Tu barbate, straduite, munceste, ca de nu – plec la vecinul nostru, are si gradina mai mare si anuimale mai multe!
De frica sa nu-si piarda sotia tanara, se straduia fara a mai carti. Dar intr-o zi oboseala si boala l-au doborat la pat. Sotia nemultumita dorindu-i insanatosire grabnica a plecat pe o saptamana in vizita la prietena sa. Sta omul culcat in pat si nici un pahar cu apa n-are cine-i aduce.
Iata acum a inceput sa-si aduca aminte de prima sa sotie – ca sa vezi ce femeie frumoasa a fost, toate i le ierta, intotdeauna se ruga pentru el, si a avut grija de el pana la ultima sa suflare.
Si a inceput a plange amar omul, desi intelegea ca nu mai intorci trecutul – si nici nu-ti mai poti imbratisa sotia draga si a-i cere iertare pentru toate cate ai facut. Asa a adormit, scaldat in lacrimi. Si a vazut un vis minunat.
De parca mergea el pe o cararusa stramta si neaparat avea nevoie sa ajunga la casa sa…dar pentru asta trebuie sa treaca peste o prapastie. Nu mai avea nici puteri si simtea ca nu mai poate continua calea. Atunci de undeva de sus ii apare chipul fostei sale sotii.
Ea isi scoate batista din cap si o asterne, ca imediat aceasta sa se transforme intr-un pod peste care sa poata trece. Ea il priveste cu dragoste si continuie sa se roage pentru el.
S-a trezit barbatul din somn, iar pe masa a gasit o scrisoare de la tanara sa sotie – «Ramai cu drag, eu mi-am gasit dragostea adevarata!»
A rasuflat barbatul usurat si a inceput sa se pregateasca sa mearga la biserica. Si numai de unde i-au revenit puterile?
