Părinți de nota 10

De ce copiii nu obosesc niciodată?

„Așează-te și tu jos măcar pentru cinci minute” – dacă ați pronunțat fraza asta cel puțin o dată, sunteți probabil părintele unui copil de o energie debordantă.

Sâmbătă, la ora 16:00, după cursul de înot, un tur cu trotineta, o sesiune de alergat și după ce a bifat o aniversare, progenitura voastră vă roagă să mergeți la trambulină. Dacă ați avea ocazia să trageți un pui de somn, ați putea alerga la un semi-maraton. Dar nu e cazul.

Nu poți să nu te întrebi de ce copilul nu este niciodată obosit.

Câteva răspunsuri ar putea avea pentru noi psihologul francez, Marie Lucas, și pediatrul Andreas Werber.

– Este doar o impresie sau copiii nu sunt niciodată obosiți, spre deosebire de părinții lor?
Marie Lucas: Acest lucru este de altfel firesc unui copil.

Andreas Werner: Este o realitate, copiii obosesc mai greu decât părinții lor. Totul depinde de asemenea și de activitățile pe care cei din urmă le întreprind cu ei. Dacă cel mic își descarcă energia pe perioada zilei, va fi mult mai obosit seara decât un copil care a stat cu nasul în tabletă toată ziua, sau care nu se deplasează decât în cărucior deși este la vârsta la care poate să meargă.

– Cum explicați faptul că cei mici au atât de multă energie?
Maries Lucas: Copilul, ca și creierul său, este în curs de dezvoltare. Acesta își lucrează receptivitatea, partea senzorială a creierului său. Are deci mai multă energie, cu atât mai mult cu cât este în plin stadiu de învățare. Creierul său este „nou”, nu este poluat de griji. Mai mult, un copil se concentrează pe o singură sarcină. Atunci când el execută o acțiune, nu se gândește la nimic altceva și nu este distras. În timp ce se concentrează pe o singură sarcină, creierul său se odihnește și astfel el își încarcă bateriile.

Andreas Werner: Înainte de toate, totul este o chestiune de vârstă. Copiii sunt mult mai în formă și au mai multă forță decât părinții lor, este ceva fiziologic.

– De ce este diferit acest lucru la adulți?
Marie Lucas: Spre deosebire de copil, adultul utilizează emisia mai mult decât receptivitatea. Adulții fac foarte multe lucruri deodată și chiar dacă nu le fac, se gândesc în permanență la acestea, acesta este motivul pentru care ei sunt epuizați. La asta se adună stresul și grijile cotodiene. Un tip de „poluare” care nu există în creierul copiilor.

Andreas Werner: Acest lucru este de asemenea legat de faptul că adulții dorm mai puțin decât în trecut. Un fenomen care apare din cauza dispozitivelor tehnologice, veritabile perturbatoare ale somnului. Adulții au deci mai multe dificultăți să meargă la culare; dacă și-ar elibera energia în mod corect pe perioada zilei și ar sta deoparte de ecrane, ar trebui să adoarmă fără probleme.

– Această energie excesivă a anumitor copii se traduce prin ceva specific?
Marie Lucas: Trebuie făcută diferența între supraexcitare și însușirea de a fi neobosit. Este normal ca un copil să fie neobosit, este de asemenea semnul unei sămătăți bune. În schimb, un copil hiperactiv înseamnă un exces sau o lipsă. Supraexcitarea are loc din cauza utilizării excesive a ecranelor și este dovada că cel mic dorește să transmit un mesaj părinților: „Priviți-mă, fiți atenți la mine!”.

Andreas Werner: Supraexcitarea, ca și lipsa oboselii sunt legate de vârstă. Este evident că dacă un copil este hiperactiv la ora somnului, este un mod de a vă spune că nu și-a scos nasul din ecrane suficient de mult pe parcursul zilei.

– Cum să-i facem pe copii să înțeleagă că noi părinții avem nevoie de un repaus la un moment dat?
Marie Lucas: Pur și simplu luându-ne timpul necesar ca să le explicăm, Trebuie să le spunem adevărul, să-i asigurăm că dacă nu ne mai jucăm cu ei asta nu înseamnă că nu ne gândim la ei. Nu contează vârsta lor, ci este nevoie să discutăm cu ei.

Andres Werner: Eu nu sunt sigur că este nevoie să dăm atâtea explicații unui copil de 6-7 ani, nu ar fi extrem de fructuos. Înainte de vârsta de șapte ani, copilul trebuie să se adapteze lucrurilor pe care părinții și le doresc. Numai după vârsta aceasta el este în măsură să înțeleagă ceea ce părinții îi explică. Trebuie să încetăm să ne purtăm cu copiii ca și cum ar fi niște adulți.

– Este o idee bună să încerci să-i obosești în mod intenționat?
Marie Lucas: Nu cred că aceasta ar fi o soluție. Supraîncărcarea activităților sale nu este o soluție, ci înțelegerea nevoilor sale, citează Le Figaro.

Andres Werner: Un cpil trebuie să se obosească în mod natural. Dacă nu ne aflăm în situția asta, atunci părinții trebuie să învețe din nou bazele. Mai multă activitate fizică, fără timp dedicat ecranelor și mai puțin sedentarism.