Andreea
Ce să nu faci în calitate de părinte? Această întrebare a fost adresată unui număr de 100 de oameni diferiți: (abia) părinți, adolescenți, de genuri și orientări sexuale diferite, cu copilării nefericite sau din contră, care nu-și doresc copii sau care visează să aibă. 85 de persoane au răspuns. Unele lucruri se repetă, ca-n viață, iar răspunsurile sunt date fie din perspectiva de părinte, fie din cea de copil, fie privind din afară, libertate acordată total celor întrebați.
Ce ai pune pe o listă universală de lucruri pe care un părinte să nu i le facă copilului lui?
1. Nu te panica.
2. Nu-i spune niciodată „mai bine fac eu, că tu sigur nu ești în stare”; că alții au făcut mai bine; că „nu e de el” sau, în general, orice ar putea face un copil să creadă că există ceva pe lumea asta ce n-ar reuși să facă.
3. Un lucru îngrozitor e să-i negi copilului imaginația și în felul ăsta să-l determini să și-o renege. Dacă trăiește jumate din timp în lumea lui, bucură-te și ajută-l să-ți fie ghid. Ți-ar prinde bine.
4. Toată adolescența am fost terorizată de orele la care trebuia să ajung acasă. Dacă era o ieșire în oraș, pe la 22:30 trebuie să fiu în bătătură. Dacă ieșeam la o petrecere aniversară, la 00:00, fix când venea tortul și cântam cu toții De ziua ta – 3 Sud Est, trebuia să alerg mai ceva ca Cenușăreasa spre casă. Așa că, eu o să-mi las copilul să cânte La mulți ani-uri la miez de noapte, iar lui n-o să i se pară nimic special în asta.
5. Cum nu am copii, cel puțin nu pe bătrânul continent, cel puțin nu unii despre care să fi aflat, ba mai mult cum nu o să am niciodată copii, îmi permit o oarecare detașare față de chestiunea în discuție. Nu știu să le dau sfaturi părinților, cu atât mai mult cu cât nu m-am învrednicit să devin unul. Deși proastă, singura idee pe care o am este ca părinții, dacă le cunosc, să le spună copiilor, din vreme, groaznicele adevăruri despre realitate. I-ar scuti de ceva suferință și, până la urmă, ce altceva pot să facă?
6. Să nu existe niciodată violență între noi, nu doar fizică, verbală, emoțională. You name it, I hate it. Nu aș vrea să simtă frică, intruziune agresivă sau ostracizare vreodată. Și astea toate vin dintr-o formă de violență. Pentru mine și absența asumată, rituală, din viața copilului tot acolo duce.
7. N-aș citi jurnalul copilului meu.
8. Nu l-aș lăsa niciodată să mă aștepte.
9. Să nu-i spui niciodată: de nimic nu ești în stare, așa cum îmi spunea mama mie.
10. Părinții să nu creadă că afecțiunea, iubirea și susținerea lor sunt subînțelese, că întotdeauna copilul „știe” că este iubit, apreciat, că merită, că este bun etc, fără ca lucrurile acestea să fie spuse explicit sau validate propriu-zis.
11. Nu-ți opri copilul din a juca personaje din lumile pe care le-a construit în mintea lui.
12. Să crezi că tu ești copilul tău și pe dos, să-i îndeși în cap și în suflet dorințele tale neîmplinite, visurile tale care n-au mai ajuns realitate, propria ta proiecție asupra lumii. Pe copil ți-l iubești pentru ce este, nu pentru ce satisfacții ți-ar putea furniza.
13. Să nu îi pui lesă.
14. Nu îi spune că oamenii primesc în viață doar ce merită. Așa o să învețe ce e empatia și că norocul (de a fi sănătos, educat, sprijinit) e ceva ce nu se împarte în mod egal între oameni.
15. Să nu-i spun: Te iubesc.
16. Mi se pare că e foarte greu să mă opresc la un singur lucru pe care părinții nu ar trebui să îl facă, de aceea aleg unul oarecum general, în care cred, însă, cu tărie: să le desconsidere alegerile. Cred că, indiferent că le acceptă, le aplaudă (sau nu), alegerile unui copil ar trebui să fie luate mereu foarte în serios.
17. Părinții n-ar trebui să sădească nicio frică în copiii lor și să nu-i învețe că totul e pe bani, nici că sunt superiori altor oameni!
18. Banii nu înlocuiesc afecțiunea. Indiferent de răceala regimului politic de pe vremea în care au crescut părinții noștri sau răceala familiei în care au crescut, noi avem nevoie și de bani de abonament RATB și să fim pupați pe frunte. Dacă tu tot n-ai avut banane și te asiguri cu succes că eu am banane, asigură-te că mă și iei în brațe când te rog să mă iei în brațe. Fă-o chiar dacă tu crezi că n-am nevoie, chiar dacă tu crezi că dragostea ta se traduce material prin abonament RATB. Nu reduceți iubirea la favoruri și servicii. Nu ne iubiți comunist.
19. Nu aș face NIMIC ce ar putea știrbi încrederea în sine însuși a copilului meu.
20. Să nu-l ai dacă nu ești gata. Asta naște diverse comportamente negative, care sunt doar felul tău de a te descurca într-o situație pentru care nu ești pregătit.
21. Nu face presupuneri.
22. Nu-i lăsa niciodată copilului tău impresia că ai alege pe altcineva în locul lui. Nu faci decât să-i alimentezi teama de abandon sau ideea că nu e suficient.
23. Nu-ți sili copilul să facă lucruri pe care-ai fi vrut tu să le faci la vârsta lui – ia lecții de pian, dacă simți nevoia, dar lasă-l în pace când o ascultă pe Inna. Și (scuze, tata!) nu-l pune să citească Sadoveanu, decât dacă vrei să te asiguri că nu se mai atinge vreodată de cărțile lui.
24. Nu l-aș pune să-mi promită că nu ia droguri, n-aș face shaming pe subiectul ăsta, ci aș încerca să-l învăț cum să consume responsabil.
25. Să nu-l iubești condiționat.
26. Nu i-aș dicta ce sa facă în viață, dar clar că îl îndrum zilnic să fie om, să ajute, să fie bun și să rezolve orice problemă pe cale pașnică.
27. Să nu îl faci să se simtă obligat să-ți dea ceva înapoi.
28. Să nu îl împiedic să fie. Cu „trebuie”, cu explicații, cu frici, cu ceea ce cred eu că e realitatea, cu propria mea imagine despre el. Să nu uit să îl privesc, înainte de orice și să îl ascult chiar și când nu vorbește.
29. Nu-i spune copilului tău să se supună — activismul se învață de mic, dă-i voie să-și găsească vocea.
