redactia
Barry Farmer n-a avut o copilărie ușoară. Dar această etapă din viața lui l-a făcut ceea ce e acum: tatăl a trei copii adoptați pe care îi crește singur.
Trecut prin greutăți de la vârstă fragedă, Barry Farmer și-a propus ca atunci când va fi pe picioarele lui să aibă grijă de niște copii amărâți. Și să devină ceea ce lui i-a lipsit cel mai mult: un tată. Și un tată bun.
Când era un puști, Barry și cele trei surori ale sale au intrat într-un program de ocrotire, în care cunoștințele și prietenii au grijă de copii. „Treceam din casă în casă, trăiam cu prietenii părinților mei. Nimic nu era stabil”, a povestit el pentru CBS News.
Credit: Courtesy Barry Farmer
Primul pas spre adopții
Famer a fost crescut mai întâi de unchiul lui, apoi a fost preluat de un centru de plasament. Când a împlinit patru ani, s-a întâmplat ceva care i-a schimbat viața: s-a mutat la bunica lui. La început, i-a fost greu. „A fost dificil să-mi las sora și unchiul, pe care îl știam de ceva vreme, pentru bunica mea, pe care abia o văzusem”, a spus el. Dar nu știa atunci că soarta lui se schimbase în bine – crescând într-un cartier sigur, cu prieteni și o școală de nivel bun, Farmer se bucura de ceea ce îi lipsise până atunci, stabilitatea.
„După ce mi-am pierdut părinții, faptul că bunica mea m-a crescut m-a inspirat să devin și eu un părinte adoptiv”, a spus bărbatul. La 20 de ani, el s-a informat despre cum poți adopta un copil. Iar la un an după îndeplinirea formelor legale, a aplicat pentru prima oară în programul de adopții.
Nu i-a fost, însă, ușor – angajații din sistemul de servicii sociale erau rezervați în privința lui pentru că era singur și foarte tânăr. În cele din urmă a primit în plasament un băiat, în vârstă de 16 ani. Acesta s-a mutat în casa lui din Richmond, Virginia. „Era mai mult un frate decât un fiu vitreg”, a povestit Farmer. Dar l-a lăsat pe puști să-i zică „tată” pentru că „el avea nevoie de un tată”. Iar Farmer a încercat să fie un tată bun.
Primul fiu adoptat
La o lună după ce băiatul a ieșit din plasament, Farmer a primit un alt caz: „Nu știam că e alb, nu mi-a zis nimeni de la agenție. Am fost foarte surprins că era alb, nu mai lucrasem cu copii albi”, a mărturisit el. I-a fost greu, pentru că se aștepta să se lovească de niște diferențe culturale între el și copil, dar n-a dat înapoi. „N-am vrut să-l resping. Am crezut că o să se întoarcă acasă la el, credeam că e ceva temporar”, a spus Farmer despre Jaxon, care avea atunci opt ani.
Însă când băiatul a plecat, urmând să fie dat în plasament la o familie care să-l adopte, acesta nu s-a simțit bine în căminul în care fusese repartizat.
„Îi era dor de mine și mie mi-era dor de el fiindcă nu eram pregătit ca el să plece”, admite bărbatul. „Atunci am decis să-l păstrez.”
Farmer avea doar 22 de ani atunci și credea că angajații de la adopții se vor lega de asta, dar s-a înșelat: a primit copilul. Totul mergea strună, iar Jaxon părea că are tot ce-și dorește în casa lui Farmer. Dar tot îi lipsea ceva. „M-a întrebat: <
Unde-s doi, mai încape unul
De unde nu se gândea că va adopta un copil, darămite doi, acum avea în față o nouă provocare. Când cineva i-a arătat un site cu copiii care aveau nevoie de adopție, a știut că nu mai trebuie să dea înapoi. Așa l-a găsit pe Xavier, care avea opt ani când s-a mutat cu el și Jaxon. Mai târziu, când Xavi avea 11 ani, Farmer l-a adoptat și pe el.
Și pe principiul – unde-s doi, mănâncă și al treilea, Farmer a mai luat un copil, Jeremiah, pe care cei doi băieți l-au primit cu brațele deschise. Apoi l-a adoptat și pe el, când acesta avea cinci ani.
