redactia
La cel de-al doilea copil m-am dus cu inima cu un pic ghemuită la prima morfologie: dacă iese tot băiat, ce fac? Mamă de doi – Grea misiune! Și așa a fost: veți avea încă un băiețel, mi-a spus medicul, cu un zâmbet șiret în colțul gurii.
Anii au trecut, cel mare are deja 7 ani, iar cel mic 4. Cum e să fiu mamă de doi băieți? Mi-nu-nat! În fapt, nu mă mai văd deloc mamă de fată și nu îmi pot închipui viața fără cavalerii mei.
Ce iubesc cel mai tare, în a fi mamă de băieți?
Spiritul luptător – modul în care amândoi vor să demonstreze că pot, că au forță, determinare și că ar merge până în pânzele albe pentru a se apăra pe ei și pe cei din jur.
Inimile blânde – Îmi doream o fată, să îmi fie sufletul și inima, cea mai bună prietenă și cel mai de încredere confident. M-am ales cu doi băieți care îmi spun cele mai dulci și calde cuvinte, atunci când am cel mai mult nevoie. Care îmi înțeleg supărările, care mă îmbrățișează și îmi oferă afecțiunea pe care îmi închipuiam că voi putea să o primesc doar de la o fetiță.
Mirosul lor de noroi – Credeți sau nu, iubesc asta la băieții mei. Când vin seara în casă după o zi de alergături și sunt murdari din cap până îi bag pe amândoi în cadă și îi las să se bălăcească atât cât le poftește inima. Dulce copilărie…
Le iubesc impulsurile viclene – Sunt seri în care se pitesc sub pătură, înainte ca noi să ne băgăm în pat și sar la atac, când noi ne prefacem că nu îi vedem. Ne gâdilă și ne înghiontesc și râdem cu poftă minute bune. Asta e fericire!
CITESTE CONTINUAREA PE SUNTMAMICA.RO
