redactia
„Esti obraznic!” s-a auzit intr-o zi din curtea noastra. Am incremenit. Copilul meu nu auzise niciodata ca ar fi obraznic desi avea mai mult de 2 ani. Ma gandeam ca trebuie sa fi facut ceva nasol tare ca bunicul lui sa ii fi spus asta.
Advertisement
Am iesit repede afara si nu era nimic daramat. M-am gandit ca poate mi s-a parut, insa dupa cateva secunde aud iarasi: „nu mai fi obraznic!”. Ma intorc spre ei si-mi vad puiul cu un bolovan mic de pamant pe care urma sa il arunce.
Asta era obraznicia? m-am intrebat.
copii_obraznici
Probabil pentru multi dintre voi, a fi obraznic inseamna orice lucru marunt pe care copilul il face contrar „normalitatii”. Adica paharul nu il pune pe masa cum trebuie, il pune cu gura in jos. Mopul il plimba pe perete, nu pe parchet. Pamantul il arunca sau vrea sa il manance.
Copiii nu sunt obraznici
Au nevoie sa exploreze, sa testeze. Ei nu vad lucrurile asa cum le vedem noi. Eu as zice ca au imaginatie si dau lucrurilor alte valori. Daca desenezi pe o hartie un cerc, tu vei vedea doar un cerc. El va vedea un disc, o parasuta, un balon sau luna. Nu numai ca vad lucrurile diferit, dar creierul lor asimileaza informatiile in alt mod.
Peste tot auzim parinti, bunici, bone care spun copiilor ca sunt obraznici, rai, lenesi, batausi. Copiii sunt copii. Se joaca, isi testeaza parintii, isi consuma energia. Punandu-le eticheta, ei vor deveni exact asa… obraznici.
Motivul pentru care cineva eticheteaza copilul este ca sa ii atraga atentia asupra comportamentului sau si sa il faca sa inceteze, dar a-i spune ca e obraznic va avea exact efectul invers.
CITESTE CONTINUAREA PE COPILUL.RO
