redactia
Când vine vorba de nevoia de atenție a copiilor, lucrurile se complică. Desigur, așa cum ne asigură și specialiștii, este normal ca un copil să simtă nevoia atenției noastre. Dar când acesta ar vrea să fie mereu în centrul atenției și, din acest motiv, ajunge să adopte tot felul de comportamente indezirabile, atunci este necesar să luăm măsuri. Parcurgeți cu atenție articolul de mai jos pentru a afla ce ar fi indicat să facem dacă ai noștri copii fac tot posibilul să ne solicite atenția, astfel încât acest comportament să nu devină un obicei.
Câtă atenție este prea multă pentru un copil?
Copiii care vor să fie în centrul atenției își exprimă de fapt o nevoie
Ce să faci dacă al tău copil ar vrea să fie tot timpul în centrul atenției
Încearcă să surprinzi exact momentul în care copilul tău a avut un comportament adecvat
Ignoră comportamentul, dar nu ignora copilul
Fii consistentă în atitudinea adoptată
Câtă atenție este prea multă pentru un copil?
Conform specialiștilor, răspunsul la această întrebare este mai simplu decât ne-am aștepta: acest lucru depinde de tine. Cu alte cuvinte, copilul caută atâta atenție câtă vede că îi oferi tu. De aceea este important să găsești echilibrul între câtă atenție își dorește copilul și câtă consideri că ar trebui să-i dai.
Dacă îi dai fie prea multă, fie prea puțină atenție, copilul va avea tot felul de reacții și comportamente deranjante (precum „crize emoționale”, va căuta să te necăjească mereu, se va smiorcăi etc.).
De altfel, psihologii ne spun că trebuie să ținem cont de existența a trei tipuri de atenție: pozitivă, negativă, lipsa atenției (ignorarea copilului).
Atenția pozitivă se referă la faptul că îi vei da atenție copilului tău când îi accepți și îi aprobi comportamentele. Aceasta va fi urmată de încurajări, de laude, de îmbrățisări sau de alte gesturi ce sugerează afecțiunea (precum o bătaie ușoară pe umăr sau o mângâiere). Practic, ea se referă la concentrarea asupra comportamentelor pozitive și va putea stimula adoptarea acestora.
De cealaltă parte, atenția negativă se referă la situațiile în care îi dai atenție copilului fiindcă observi un comportament negativ. De obicei vei recurge la ea când ți-ai pierdut din calm. În acest context, urmează să-i pui copilului tot felul de întrebări, să-l cerți, să-l învinuiești sau chiar să-l ameninți. Din păcate, aceste demersuri nu vor face decât să încurajeze perpetuarea unor comportamente indezirabile.
În ceea ce privește ignorarea, lucrurile se complică mai mult. În primul rând, ignorarea se referă la momentele în care tu nu vei acționa în niciun fel când sesizezi anumite comportamente negative. Ori această atitudine îl va încuraja pe copil să tot repete asemenea comportamente.
În al doilea rând, trebuie să știi să faci o demarcație între a-ți pedepsi copilul ignorându-l sau alegându-i o pedeapsă care să-l facă să conștientizeze că a greșit. Specialiștii spun că prima variantă nu este cea mai potrivită, întrucât îl va stimula pe copil să te ignore și el pe tine. Cea de-a doua este mult mai adecvată, responsabilizându-l pe copil.
Nu în ultimul rând, când bănuiești că al tău copil se comportă într-un anumit fel pentru a fi în centrul atenției, poți să-l ignori pentru scurt timp. Dar dacă vezi că el va continua așa, este momentul să intervii. Rămâi calmă, dar fii fermă. De exemplu, îi poți spune: „Nu răspund când ești smiorcăit. Odată ce te vei liniști, vom discuta și vom vedea cum te pot ajuta”.În situația în care nici după această replică al tău copil nu se calmează, este momentul să-l avertizezi că poți să-l sancționezi: „Oprește-te, altfel vei merge la colțul de liniștire”.
Dacă te vei lăsa copleșită de furie sau vei ceda în fața copilului, vei pierde. În aceste condiții, vei reuși să-i transmiți copilului „atenția negativă”. Mai mult, el va fi tentat să repete comportamentul pentru a vedea cum reacționezi și pentru a se convinge că și data viitoare îi vei acorda atenție. O soluție bună va fi să te calmezi și să procedezi precum s-a menționat deja: fii fermă, dar nu aspră.
