redactia
Vopseam un perete în garaj, iar fiica mea de 3 ani se juca prin preajmă. Brusc, ea mi-a spus: “Mă bucur că Dumnezeu te-a făcut mama mea.” Recunosc că nu eram pregătită pentru asta. Ochii mi s-au umplut de lacrimi. Apoi, micuța mea a început să se roage: “Doamne, mulțumesc că mi-ai dat-o pe mama mea iubită. Îți mulțumesc și ție că îmi pregătești micul dejun și că astăzi vom face biscuiți din dovleac.”
– Cine te-a învățat toate astea? – am întrebat-o eu, încercând să-mi depășesc nodul din gât. Ea are doar trei ani și nu știam de unde avea atâta recunoștință în inima ei mică. De obicei, fiica mea nu se roagă cu voce tare, chiar dacă de multe ori am încurajat-o cu dulciuri.
– Mulțumesc Anna – i-am spus, zâmbind. Și eu sunt foarte bucuroasă că ești copilul meu. Credeam că acesta a fost sfârșitul conversației, însă ea mi-a pus o altă întrebare…
– M-ai așteptat mult timp, mamă? I-am spus această poveste de multe ori, dar voia să o audă din nou.
– Da, draga mea. I-am cerut lui Dumnezeu un copil de multe ori, însă el nu mi l-a dat mult timp. Și atunci când am aflat că ești în burtică, am fost incredibil de fericiți!
– Știi de ce Dumnezeu nu ți-a dat un copil atât de mult timp?
– Nu, dragă, nu știu – i-am răspuns uimită.
– Eu știu de ce. Pentru avea nevoie de timp să mă creeze.
M-am uitat în ochii ei albaștri, care acum păreau pur și simplu ireali; părul ei blond buclat lăsa razele soarelui să treacă prin el. În acel moment mi s-a părut că are o mie de ani.
“El mă crea” – acest răspuns a fost suficient pentru mine. Desigur! În el exista atât de mult sens! Privind-o în acel moment, mi-am dat seama că acest copil dormise prea mult timp pe pieptul lui, de parcă cerul nu voia să o lase să plece.
Scriu asta pentru cei care se roagă ca în viața lor să apară un copil. Scriu asta pentru cei care deja și-au pierdut speranța că vor avea vreodată un copil. Nu disperați, nu vă supărați pe Dumnezeu. El aude rugăciunile voastre. Deocamdată, el creează copilul vostru.
Sincer, nu știu dacă veți avea un copil pe care îl veți naște sau unul adoptat. Nimeni nu poate ști cum stau lucrurile acolo sus, poate că Dumnezeu nu vă dă un copil, deoarece creează o adevărată operă de artă. Și într-o zi, foarte curând, copilul vostru vă va spune: “Am întârziat pentru că Dumnezeu m-a creat mult timp”. Și el va fi fericirea voastră. Doar așteptați-l.
