Din seria de povești de naștere trimise de cititoarele noastre, astăzi vă invităm să citiți aventura nașterii lui Pavel, a cărui greutate la naștere s-a apropiat de 5 kg. Micuțul a venit pe lume prin naștere naturală, într-un spital din Germania, unde mămica a fost ajutată, pe lângă medici și moașe, și de soț, care nu a plecat de lângă ea. Povestea nașterii lui Pavel, așa cum ne-a trimis-o mama lui, o aflați mai jos.
„Mă numeac Ioana și doresc să încurajez femeile în situația mea să nască natural!
De 2 ani am anxietate generalizată cu atac de panică, îmi e frică de vomă și de durerea, o frică a cărei cauză nu o știu și care mă face să am cele mai urâte atacuri de panică. Pe 13 februarie 2017 am aflat că sunt însărcinată. A urmat o sarcină foarte frumoasă și ușoară, fără grețuri și alte simptome neplăcute. Pe 20 octombrie era termenul împlinirii vârstei gestationale, însă două zile mai târziu, la un control de rutină, aveam să aflu că bebelușul are 4 kg și trebuie provocată nașterea. Am fost de acord, cu toate că îmi era teamă că aveam să mă chinui multe ore și se va ajunge la cezariană în cele din urmă…
Luni dimineață, la 5 am, am pierdut din lichidul amniotic și au început niște dureri groaznice. Soțul a stat cu mine în permanență, fără el nu aș fi reușit. Am cerut epidurala, sperând că va urma să nasc în scurt timp și fără dureri, dar odihnindu-mă eu s-a odihnit și copilul și nu m-am dilatat natural decât până la 6 cm. A fost nevoie să-mi oprească epidurala și să îmi administreze o perfuzie pentru dilatare, care într-o ora și jumătate și-a făcut treaba, dilatația ajungând la 10 cm. Fericire mare, era ora 7 și am crezut că până la 8 aveam să îmi țin puiul în brațe. Prea multe vloguri urmărite pe YouTube…
Am născut natural un băiețel de aproape 5 kg! Marea întâlnire nu a fost cum plănuiam
Am avut noroc cu un personal foarte blând, cu o răbdare de fier, am avut voie să fac tot ce îmi doream, dar, din cauza durerilor puternice, nu mă puteam mișca. Au urmat 3 ore în care am crezut că nu o să rezist, că voi face un atac de panică grozav, dar, de unde, în clipele acelea și anxietatea mea a fost uitată! Pur și simplu, nu am mai avut timp de așa ceva, doream să se termine mai repede că simțeam că nu mai rezist.
Am fost încurajată să nasc din ce poziție mă simt mai confortabil, din nou nu am putut să mă mișc prea mult pentru că durerile erau dese și insuportabile, iar nervii îmi erau întinși la maxim. În sfârsit a venit momentul mult așteptat, marea întâlnire, care nu a fost așa cum plănuisem toată sarcina, adică bebe să iasă și să mi-l pună pe piept și să mi-l lase mult timp.
Bebelușul meu avea cordonul ombilical în jurul gâtului, era vânat tot și nu plângea! Am visat o grămadă la acel plânset pe care nu l-am auzit. Nici în acele momente nu și-a făcut simțită prezența anxietatea mea, doar o durere imensă că doctorița a plecat cu bebelușul meu și nu știam ce se întâmplă.
copil cu mama lui in spital dupa nastere
S-a întors imediat, singură, spunându-mi că bebelușului i se face un control și că este bine, în 5 minute s-a întors puiutul meu, nu pot să uit ochișorii negri mari și sunetele calde pe care le scotea. Din acel moment nu am mai fost despărțiți nicio secundă, soțul cu moașa l-au luat și, în aceeași cameră, l-au cântărit, spunându-mi că are 4.730 g și 57 cm. Nu îmi venea să cred că am reușit să nasc un copil atât de mare, natural!”