redactia
Toate mamele visează la libertatea și independența dinainte de maternitate, chiar dacă nu spun nimănui despre asta. Acest lucru este normal și deloc jenant. Despre asta este scrisoarea scrisă de Colin Temple, jurnalistă și tânără mămică.
”Iată la ce mă gândesc adesea în ultima vreme… Maternitatea – e ca un leagăn. Uneori, copiii se trezesc la 5:45 și nu înțelegi cum vei supraviețui până seara. Ești conștientă că anii zboară pe neobservate, copii vor crește, dar la naiba, ai obosit teribil.(Cafea, vă rog).
Uneori, copiii dorm până la 8:30 și ai timp să te bucuri de cafea în tăcere, să răspunzi la mesaje, să faci un duș în liniște. Ești pozitivă și convinsă că ești cea mai bună mamă din lume. Te plimbi fericită prin casă așteptând cu nerăbdare ziua minunată.
Maternitatea – reprezintă urcușuri și coborâșuri constante, bucurie și disperare. Te simți ba vinovată, ba învingătoare, obosești, dar găsești energia să zâmbești și să începi o nouă zi.
Vreau să-ți spun că este normal să-ți lipsească libertatea pe care ai avut-o înainte de a deveni mamă.
Este firesc să visezi cum faci un duș în tăcere, fără să te împiedici de jucării în baie sau să-ți razi picioarele tocmai opt minute, fără să-ți faci griji că ai lăsat foarfecele într-un loc vizibil, iar copilul de trei ani îl poate lua.
Este normal, să vrei să te culci seara și să te trezești dimineața, dar te trezești la miez de noapte pentru că micuțul plânge. Este normal să-ți faci promisiunea să nu iei copilul noaptea cu tine în pat, dar renunți pentru că așa ți-e mai ușor.
Este normal să vrei să te machiezi și să te îmbraci frumos (nu în primii blugi care ți-au ieșit în cale) nu din când în când, ci în fiecare zi. Este normal să visezi ca plânsul de copil să înceteze și înțelegi că într-o zi îți va fi dor de sentimentul că poți fi utilă. Este normal să închizi ochii când pleci de acasă, doar pentru a nu vedea dezordinea.
Este normal să speli vasele, să faci ordine și să aspiri în timp ce copiii se joacă. Este normal, să vrei să fii alături de copii și în același timp să-ți imaginezi că ești fără ei undeva pe plajă, sorbind „Margarita” sau îngropându-te în nisip să strigi „Sunt liberă!”
Este normal să visezi să fugi departe, departe când vine timpul să culci copiii și să tânjești după povești și sărutări. Să-ți fie dor de tine până la maternitate, și în același timp, să nu-ți imaginezi ce ai face fără copii.
Este normal să fii persoană, femeie, mamă. Să ai visuri și obiective care țin de familie și copii și visuri doar pentru tine. Este normal să obosești și să te simți epuizată. Totul revine când copilul tău de trei ani te ia de mână și-ți spune: „Ești cea mai bună mamă din lume.”
Permite-ți să experimentezi aceste sentimente contradictorii și totul va fi bine.
