Sau de ce băieții sunt mai comozi pentru mame
Deși mi-am dorit cu ardoare o fetiță, am avut băiat. Sigur, în secunda în care am aflat, la ecografie, că e băiat, am uitat instant că voiam fetiță și l-am vrut cel mai tare pe el, posesorul inimioarei care galopa în mine ca un căluț sălbatic pe câmp.
După ce s-a născut, m-am pierdut în ochii lui cu irizații metalice. În mirosul ăla senzațional de creștet de nou-născut pe care nu-l poate reproduce nici cel mai talentat parfumier de pe lume. Și n-a mai avut nicio importanță dacă e băiat sau fată. De fapt, ba da! A avut! Era băiat, băiatul meu mult dorit și așteptat, așa cum ar fi putut fi fetița mea mult dorită și mult așteptată, știți ce vreau să spun. Era al meu și gata!
Băieții se îndrăgostesc de tine
Pe măsură ce creștea, am descoperit o groază de avantaje pe care ți le aduce statutul de mamă de băiat. Primul, net în favoarea mea, a fost că, la fel ca toți ceilalți mici oedipi din jur, și al meu credea că-s cea mai frumoasă și mai grozavă din lume. Am fost prințesa lui magică ani de zile, a declarat că se-nsoară cu mine, că am ochi de veveriță (cred că într-un sens bun), că sunt floarea lui, iubirea lui, totul lui. Mvai, cum e! Tati putea rămâne în continuare alături de familie, dacă nu exista nicio opțiune să dispară din peisaj. Putea să devină, de exemplu, bunic. Apoi, când a mai crescut și s-a îndrăgostit de o fetiță de la grădi, mi-am dat seama că e momentul să cobor cu câtă grație mi-a mai rămas de pe piedestal și să înghit în sec când cele mai frumoase mărțișoare plecau spre alta…
Tudor are parfumul lui. Unul de copii, cu un miros suficient de spălăcit ca să nu deranjeze. Numai că, în ultimele zile, de cîte ori ieșeam din casă, fiul meu lăsa în urma lui o dâră grea din parfumul bun, cel mai bun, al lui taică-său. Și nu vă imaginați că vorbesc despre un puf discret. Nuuu, își dădea cu parfum plenar, până s-a sesizat autoritatea păgubită și și-a mutat trusa de frumusețe pe cel mai înalt raft din baie. Dacă era fetiță… cred că-mi mutam parfumurile pe bloc! Așa, totul e sub control, cel puțin pe partea mea.
Nu fac fițe la cumpărături
Am fost la shopping cu mame de fetițe. E greu… Totul se probează, se reprobează, se asortează, se încearcă din nou. Vaaaai, mami! Dar TREBUIE să se potrivească, nu vezi?! La băieți, e simplu. Să fie comod, să fie larg, să aibă diferite personaje în funcție de ce desen e la modă. Ce-i drept, de pe la 9 ani încolo, încep și băieții să aibă preferințe clare și mai fac rabat la lejeritate în numele măriei sale, moda. Dar nu multe și nu cu prea mult patos. Atâta cât să se vadă că le pasă.
Nu au obsesii pentru chestii roz și pufoase
Cele mai multe camere de fetițe plutesc în chestii roz și pufoase. O mămică îmi arăta, pe mobil, o poză cu lucrurile alese de fetița ei la o tură de shopping. Carnețel cu blăniță roz, elastice roz cu sclipici, radiere roz pal, cordeluță fucsia. Când vine vorba de băieți, paleta cromatică nu atentează prea mult la retină. Verde, albastru, kaki, portocaliu, alb la școală, iar verde, albastru și portocaliu.