Părinți de nota 10

Prof. dr. Roxana Chiriță: „Un copil de patru-cinci ani nu ar trebui să cunoască calculatorul, tableta sau smartphone-ul”

Anul trecut, a fost publicat semnalul de alarmă tras de medicii din Timișoara, cu privire la pericolul reprezentat de utilizarea frecventă a calculatorului și a tehnologiei în general.

Doctorul Laura Nussbaum, medicul-șef al Secției de psihiatrie pediatrică din cadrul Clinicii de Psihiatrie și Neurologie pentru Copii și Adolescenți a Spitalului „Louis Țurcanu” Timișoara, afirma că ea și colegii ei se confruntă cu două-trei cazuri disperate pe săptămână.

Acum, la mai puțin de șase luni de la această relatare, în cealaltă parte a țării, la Iași, apar cifre care reliefează dezastrul în care sunt aruncați tinerii și copiii, chiar cu concursul părinților lor.

Astfel, la Institutul de Psihiatrie de la Socola sunt aduși, în medie, trei copii care suferă de dependență de calculator, tabletă sau telefon. Specialiștii afirmă că numărul acestora crește în fiecare an.

În 2015, peste 1.000 de copii au fost aduși de părinți la medic pentru a încerca să scape de dependența de tabletă sau smartphone.

Prof. dr. Roxana Chiriță, directorul medical al Institutului de Psihiatrie „Socola” susține că un copil de patru-cinci ani nu ar trebui să cunoască calculatorul, tableta sau smartphone-ul.

„Un copil de patru-cinci ani nu ar trebui să știe de calculator, ci de cărți. Calculatorul trebuie să fie utilizat o oră cel mult, dar numai pentru jocuri de dezvoltare a perspicacității sau a imaginației. Atât jocurile, cât și navigarea pe Internet provoacă dependență”, a menționat prof. dr. Roxana Chiriță, pentru Ziarul de Iași.

Din cauza faptului că numărul copiilor cu probleme de dependență este în creștere, responsabilii de la Socola vor să înființeze un Centru de Cercetare pentru acești copii.

„Proiectul nu este la prima încercare. Încă de acum zece ani am avut un proiect prin care am făcut studii statistice prin școli și licee și s-a ajuns la concluzia că există această dependență de calculator, de telefon mobil și de tehnică în general. Între timp s-a mai modificat statistica în sensul că a crescut mult. Practic, am revenit cu ideea pentru că un astfel de centru devine o necesitate. Părinții se plâng în mod special de lucrul acesta. Plus că este introdusă ca și categorie diagnostică psihiatrică care nu a existat până acum doi ani de zile. În prezent însă putem vorbi și de un tratament”, a spus dr. Chiriță.

Conform sursei citate, odată căzut în dependență, un copil va fi sub tratament câteva luni de zile, inclusiv medicamentos. Foarte importantă este susținerea și voința părinților.

Metoda de terapie clasică este psihote­rapia cognitiv-comportamentală prin se care înlocuiește un comportament prin alt comportament, practic se caută un substitut. Se poate utiliza și terapia pentru o boală a impulsului, așa cum se întâmplă la jocurile de noroc. Sunt metode specifice de stăpânire a impulsului și se pot asocia cu terapie medicamentoasă”, a precizat prof. dr. Roxana Chiriță.

Dr.Mihaela Ghircolaș, psiholog pediatru la la Spitalul de Copii „Sfânta Maria” din Iași, afirmă că pentru copiii mai mici, medicii vor folosi poveștile lui Ion Creangă.

„Poveștile lui Ion Creangă au un efect foarte bun asupra copiilor. Meta­forele îl fac pe micuț să se identifice cu eroul principal pozitiv și să adopte strategia acestuia de rezolvare a problemelor. În străinătate este de mult timp înființat acest sistem de rezolvare a dependenței. La noi acum este foarte grav, dependența poate duce și la tulburări de natură neurologică. Copiii creează o bulă de tip autist în care devin puternici, invulnerabili și cred că pot controla situația”, a precizat Mihaela Ghircoiaș, psiholog pediatru la Spitalul de Copii „Sfânta Maria” din Iași.

Aceasta le recomandă părinților să se implice cât mai mult în viața copiilor, să-i lase cât mai mult în natură sau la țară la bunici.

„Părinții ar trebui să se ocupe mai mult de copii, să se antreneze împreună în activități, în aer liber, de preferință. Să meargă la țară la bunici, să i se dea tânărului un strat din gră­dină sau un animăluț de care să aibă grijă”, a conchis psihologul Mihaela Ghircoiaș