redactia
Din păcate, un copil o poate înțelege cu adevărat pe mama, numai după ce devine și el părinte. Mama e mult mai mult decât femeia care te sâcâie, te protejează, te iubește necondiționat sau își face griji pentru tine. Cea care a scris această scrisoare a înțeles semnficația adevărată a cuvântului „mamă”.
„Mamă, port căciulă.
Am pus-o singură în cap, pentru că afară ninge. Nici nu m-am gândit s-o scot după colț. Vezi cât sunt de matură acum!
Mănânc bine. Uneori prea bine, cred că trebuie să mă opresc. Prietenele mele când o să citească asta, posibil n-o să mi-o ierte ( pentru ele eu sunt la dietă). Dar tu oricum nu le cunoști.
Cu notele e în regulă. Odată am adunat 15 mii de like-uri la compunerea despre Eminescu, pe care mulți au copiat-o de la mine.
Și în camera mea acum este ordine. Am înțeles că viața în haos nu este plăcută, iar să-mi caut chiloții câte jumătate de oră este cam dificil. Acum eu și aspiratorul suntem o pereche potrivită, care valsează prin toată casa. Iar când o să încetez să mă mai tem de invazia mașinilor, o să-mi iau un aspirator-robot și o să-l numesc Pavel.
Am învățat foarte multe: să gătesc, deși este unul dintre cele mai simple lucruri. Acum mai știu cum să divorțez, să caut apartament în chirie, să mă concediez pe timp de criză, să-mi aleg prietene, din cauza cărora să nu mai plâng, să educ copii așa, ca să nu plângă din cauza mea.
Apropo, îți amintești mă temeam că n-o să-mi apară instinctul matern? A apărut. Acum eu am încetat să mai dorm…
În schimb acum te înțeleg. Te înțeleg, dar nu te analizez. Se spune că a fi matur mai înseamnă să-ți protejezi părinții, în loc să-i analizezi. Să-i protejezi, să-i apreciezi, să le telefonezi, să te plângi mai puțin și să le vorbești mai des că totul e bine.
Îmi amintesc cât era de simplu înainte. Mama îmi dă voie, mama nu-mi dă voie. Atunci când a decis, mama m-a eliberat de responsabilitate, preluând-o asupra sa.
Acum totul decid singură, vin la tine pentru a fi mică, pentru a dormi, pentru a simți că tu ai 36, iar eu doar 9 ani și pot din nou să fiu fără căciulă prin ninsoare, să prind fulgi cu limba și să mă simt în singuranță.
De-aș putea mai mult…”
