redactia
Suflet drag, cu cât vei iubi mai mult o persoană, cu atât îi vei ierta mai multe. Poţi să-i iubeşti pe toţi oamenii cu aceeaşi dragoste!
De ce mereu ceri mângâiere de la oameni? De ce greşesti mereu? Ai promis de nenumărate ori, ca de fiecare dată când fie sufletul, fie trupul, te va durea, îţi vei îndrepta privirea către Domnul şi vei cere ajutor de la El. Însă de fiecare dată tu încalci promisiunea aceasta, suflete iubit…
Te îndrepţi către oameni şi ei, în loc de mângâiere, îţi dau mai multe răni, în loc de un cuvânt cald, aruncă peste tine o ploaie de reproşuri, în loc de o privire blândă, te săgetează cu ura lor.
Poţi să-i iubeşti pe toţi oamenii cu aceeaşi dragoste; chiar trebuie să-i iubeşti – dar nu aştepta niciodata nimic de la ei. In clipele tale cele mai grele vei fi mereu singur. Mulţi vor fi alături de tine la cele mai mari bucurii ale vieţii tale şi la cele mai impresionante succese, dar aproape nimeni nu va fi lângă tine atunci când vei suferi.
Sa-i iubesti pe oameni, dar fii orb, surd şi mut la cuvintele linguşitoare ale lor.
La armele cu care ei atât de des te rănesc sau se răzbună, la răutăţile îndreptate împotriva ta, dar să nu fii niciodată orb la minunile pe care Domnul le-a făcut şi le face cu tine, să nu fii niciodată surd la chemările Sale, pline de blândeţe şi de milostivire; să nu fii niciodată mut spre a-L lăuda mereu, spre a-I mulţumi şi spre a-I cere ajutor si îndurare!
