redactia
Cred că există un diavol care are cel mai distractiv job din Iad: stă la pândă și trimite copiii peste mamele lor în baie. Cu orice treabă s-ar duce ele acolo: să facă duș, să spele rufe, să se demachieze, să se așeze pe WC…
Povestea preferată cu un copil și cu treabă de om mare la WC (preferată și adevărată, normal )
Cred că fiecare dintre noi/voi are în jur de cinci mii de povești despre momentele în care vrei… speri… visezi că, de data asta, faci pipi singură. Că, de data asta, copilul nu o să mai aibă ceva „urgent, mama, urgent, urgent!” de zis tocmai când crezi că ai minutele tale de intimitate…
Preferata mea e povestea unei prietene bune din copilărie. Fiică-sa, când era mică, mică, dar destul de mare ca să facă saltul de la oliță la WC, o târa pe maică-sa după ea în baie, „ca să nu fac singură.”
Sigur, ți-e drag de copil când te roagă așa, cu ochii ăia imenși, perfecți… Și cu vocea irezistibilă, perfectă… „Nu mă lăsa inima s-o las singură, avea o voce și-o candoare și-o bucurie că împarte asta cu mine că nu mă puteam împotrivi”, îmi povestește și azi Alina, prietena asta a mea.
Numai că Alina n-a văzut reversul medaliei: la scurtă vreme, fiică-sa o lua după ea spre baie ori de câte ori o simțea că se îndreaptă într-acolo. „Mama, nici tu nu m-ai lăsat niciodată singură, nici eu nu pot să te las. E… așa, ca o dovadă de iubire!” Este, nu?
Acum, fiică-sa are 17 ani. Tot pe WC a o vânează pe mamă-sa să îi facă unele dintre cele mai importante confesiuni…
„Să știi că nu se opresc din năvălit peste tine la WC nici pe la adolescență”
În caz că vă imaginați că scăpați de povestea asta la un moment dat, adevărul e că momentul acela poate fi destul de îndepărtat… Am o altă prietenă peste care intră băieții în baie și acum, la 14 ani. „Mama, scuze, dar e urgent… ” Dacă, totuși, reușește să îi oprească la ușă (pe partea cealaltă), nu tac până când nu termină tot, tot ce au de spus.
