redactia
Dragă străinule,
Fie că treci pe lângă mine pe stradă când sunt cu copilul, fie că stai lângă noi în tramvai, fie că ne vinzi legume în piață, fie că ești lângă noi la ghișeul de la bancă, te rog doar atât: lasă-mi copilul în pace!
Nu-i spune tu să stea locului când îl vezi că se rotește în jurul meu ca o pisică.
Nu te apuca tu să vorbești cu el ca și când l-ai cunoaște de patru-cinci ani, adică de-o viață de om mic, că asta-i toată viața lui.
Nu te apuca să-l mângâi pe cap și să-l întrebi unde se duce. Nu e treaba ta!
Nu te opri din drum când îl vezi că stă în fund, pe trotuar, cu bărbia pe genunchi, supărat dintr-o dramă majoră – i s-a îndoit o aripă avionului din hârtie sau și-a pierdut furnica pe care o adusese din parc – ca să-i spui tu că nu e frumos să stea jos pe trotuar sau că mama o să-l certe că și-a murdărit pantalonii.
Nu te opri din drumul tău, când îl vezi că plânge, să începi să te minunezi de cât de urât e, în speranța că îl vei face să-și dorească, brusc, să fie frumos și că se va opri din plâns.
Nu începe tu să-i spui că nu e frumos să plângă pe stradă.
Nu te apuca tu, străinule, să-i spui copilului meu ce e frumos și ce nu. Frumos e să-ți vezi de drum!
Nu-i da copilului meu bomboane când mi-l vezi supărat.
Nu încerca să-i spui să coboare din brațele mele pentru că e copil mare sau pentru că mi-e mie greu. Mi-e mai greu cu tine, dragă străinule!
Nu te apuca tu să-i ceri jucăria din mână când așteptăm să se facă verde la semafor, că nici eu nu-ți cer ție nimic. Cum ar fi să mă uit la tine, să zâmbesc și să-ți zic: ”Nu vrei să-mi dai mie geanta ta? Hai că n-am și eu geantă ca asta! Nu? Nu vrei să mi-o dai? Ah, mă supăr!”?
Nu-i propune să mi-l ții în brațe în tramvai când tu stai pe scaun iar el se plânge că vrea să stea și el pe scaun, dar nu e nici măcar unul liber. Deci nu-i propune să-l ții în brațe, pentru că el vrea să stea pe scaun, nu vrea să stea pe tine.
Nu mi-l lua de nas în piață ca să-mi spui că e drăguț. Îmi poți spune că e drăguț, deși știu asta deja, dar spune-o și fără să-l atingi.
Nu-i cere să-ți spună poezii când stăm în sala de așteptare la medic.
Nu insista să vorbești cu copilul meu dacă el nu vrea să vorbească cu tine.
Nu-i spune că e un copil rău dacă refuză să-ți vorbească.
Nu te supăra dacă îl saluți și el nu-ți răspunde la salut. El nu te cunoaște!
Nu mă acuza pe mine că nu mi-am educat copilul doar pentru că nu te salută pe tine.
Nu-mi spune tu ce am de făcut când copilul meu are un tantrum în public.
Nu te apuca să mă întrebi dacă e cuminte, dacă am probleme cu el, dacă mănâncă, dacă doarme.
Nu mi-l scărpina în păr doar pentru că și tu ai un nepot și nepotului tău îi place să fie scărpinat.
Nu începe să-l gâdili sau să-l ciupești doar pentru că e simpatic. Lasă-l să fie simpatic, nu-l transforma într-un simpatic chinuit.
De fapt, nu te atinge deloc de copilul meu, dragă străinule! Cu nimic! Nici cu mâna și nici cu vorba! Te rog să mi-l lași în pace!
