Părinți de nota 10

Cresa: Abandon sau socializare?

A venit perioada colectivității și ai vrea să treceți peste acest moment cu cât mai puțină opoziție și lacrimi. Ai auzit de tot felul de strategii prin care să-ți faci copilul să accepte tranziția ușor, dar nu știi pe care să le alegi astfel încât să nu vă stricați relația sau să îl traumatizezi.

Alexandra Ilieș, educator parental și mamă ne vorbește despre câteva lucruri de evitat:

Evită să sari peste etapa de pregătire
Un copil căruia nu i s-a vorbit despre începutul colectivității, va fi de două ori bulversat: în primul rând de despărțire și adaptarea la noul mediu, în al doilea rând pentru că nu știe la ce să se aștepte. Vorbește-i copilului tău despre creșă sau grădiniță, chiar dacă limbajul său verbal nu este foarte dezvoltat, înțelege mai multe decât îți imaginezi!

Vorbește-i pe înțelesul lui despre noul program și noile rutine, motivul pentru care începe creșa sau grădinița, răsfoiți cărți pe tema grădiniței, faceți jocuri simbolice cu mașinuțe sau păpuși, repetă-i că te vei întoarce mereu dupa el. Când știu la ce să se aștepte, copiii se simt mai în siguranță.

Evită să îl lași în alt mediu cu persoane străine sau puțin cunoscute, pentru adaptare
Cunoștințe, club de copii, program de adaptare la creșă și gradi – altul decât la grădinița la care merge cu educatoarea de la grupă, toate nu fac altceva decat sa ii sporeasca anxietatea. Copiii nu se obișnuiesc cu despărțirea ci reușesc să-și transfere atașamentul și încrederea către un alt adult care le poate purta de grijă cât timp persoanele primare de atașament (părinții) lipsesc.

Mai degrabă vizitați împreună creșa sau grădinița la care va merge, ajută-l să-și formeze o relație cu persoanele care îl vor îngriji și să se familiarizeze cu locația și colegii. În măsura în care ai posibilitatea, alege o grădiniță care oferă un program de acomodare treptată. Dacă până acum nu ați fost despărțiți niciodată, pentru a-l obișnui cu plecările și revenirile tale, lasă-l perioade scurte de timp cu partenerul tău sau cu o bunică pe care o cunoaște și îndrăgește. Pentru a se obișnui cu copiii, sunt suficiente întâlnirile de joacă sau vizitele în parcuri.

Exclude minciuna, inclusiv evitarea adevărului
Afirmațiile de tipul “Acolo te vei distra și te vei juca toată ziua” sunt neadevărate, cel puțin într-o primă etapa. Inițial copilul tău va trăi tristețea despărțirii, iar rutinele sunt noi. Când îi prezinți lucrurile în acest fel, copilul tău își poate pierde încrederea în tine.

Folosește descrieri care să reflecte cât mai fidel realitatea, concentrându-te pe părțile pozitive: “Se poate să te simți tristă când mami pleacă, atunci Andreea te va ține în brațe, apoi puteți cânta împreună ‘Rățuștele mele’. După ce mănânci vine mami, până atunci oare câte lucruri distractive veți face?”

Evită cu orice preț să pleci pe furiș
Poate că te protejezi de tristețea, dezamăgirea, rușinea sau furia pe care ți-o provoacă lacrimile copilului tău, însă vei adăuga la teama lui de separare și de necunoscut si teama de abandon. Neștiind când vei dispărea din nou, se va agăța cu disperare de tine și va trăi cu frică permanentă că s-ar putea să dispari. Adaptarea va decurge mai greu și va dura mai mult.

Mai bine elaborați un ritual de despărțire: ‘citim o carte, un pupic, o îmbrățișare, ne facem cu mâna pe geam’ și vorbește-i despre emoții: “Ești trist, ai vrea să nu plec. Andreea te ține în brațe și te ajută să te liniștești. După prânz vine mami.”

Evită să prelungești despărțirea
Numărul infinit de pupici și îmbrățișări, revenirea iar și iar atunci când plânge, îl învață pe copilul tău să folosească plânsul ca o strategie de a te ține aproape și îi prelungește suferința.

Oferă-i mai degrabă un pupic pe mână, pe care să și-l poată pune pe obraz cand i se face dor de tine și pleacă la finalul ritualului de despărțire, zâmbind și făcându-i cu mâna. Da, poț să plângi după aceea în mașină, când nu te vede 🙂

Evită să întârzii
Chiar dacă nu știe ceasul, copilul tău are un ceas intern, care îi spune când ar trebui să ajungi. Dacă nu ajungi la timp îi va fi teamă că l-ai abandonat și poate rămâne cu un sentiment de neîncredere. Fii punctual, mai ales în perioada de acomodare!

Evită șantajul (inclusiv emoțional), rușinarea, comparațiile, condiționările sau amenințările.
Din punct de vedere emoțional, prima separare de părinți și integrarea într-un mediu nou, necunoscut, sunt cu atât mai solicitante cu cât copilul este mai mic. Când îl șantajezi și condiționezi: “Nu mai mergem în parc dacă plângi.”, “Mă supăr dacă plângi”; rușinezi și compari: “Tu ești bebeluș, numai bebelușii plâng! Uite, fetița e mai mică decât tine și nu plânge!”; ameninți: “Dacă nu termini cu plânsul, te las aici ca să ai de ce să plângi.” copilul tău poate învăța să-și țină lacrimile în frâu. În paralel poate învăța și alte lucruri, pe care probabil nu ți le dorești:

sunt singur cu teama și tristețea mea,
eu trebuie să am grijă de emoțiile părintelui meu,
nu mă pot baza pe părintele meu să îmi fie alături,
nu sunt suficient de bun,
părintele meu admiră pe oricine mai mult decât pe mine,
numai dacă fac ce mi se spune sunt demn de iubirea părintelui meu,
îmi e frică de părintele meu.
În plus teama lui de tot ce înseamnă această nouă situație se va amplifica, simțindu-se abandonat va găsi strategii nesănătoase sa-și gestioneze emoțiile, care vor izbucni mai apoi în comportamente nedorite: agresivitate, timiditate, retragere în sine, evitare, anxietate, etc.

Spune-i copilului tău clar și ferm ce se va întâmpla, cu blandețe și înțelegere pentru dificultățile prin care trece. Învață să-ți gestionezi propriile emoții pentru a-i putea fi alături și a-l sprijini.

Evită să-i oferi recompense, altfel va ajunge să-ți ceară lucruri ca să facă ce trebuie făcut
“Ce-mi dai ca să…” va deveni mottoul vostru. Mai degrabă petreceți timp de calitate împreună după ce îl iei de la creșă sau gradi. Va avea mare nevoie să-ți arate ce emoții a adunat peste zi, să se reapropie de tine și să te simtă alături.