redactia
Beneficiile alăptării prelungite după vârsta de 1 an. Când spunem alăptare prelungită ne referim de regulă la mama ce decide să alăpteze peste vârsta de 1 an a copilului. Dacă ar fi să mă întrebați pe mine ce părere am despre utilizarea termenului de prelungit în acest context, v-aș spune că este incorect utilizat.
De ce? Pentru că a alăpta după vârsta de 1 an nu presupune o prelungire, o concesie făcută unei durate minime a alăptării, ci este ceva normal, firesc. Dacă ar fi să studiem comportamentul și durata alăptării la strămoșii noștri, am constata că în general înțărcarea copiilor se producea de regulă când aceștia renunțau singuri la a mai fi alăptați, undeva între vârsta de 2 ani și jumătate și 7 ani. De altfel, principalele organizații din domeniul sănătății recomandă alăptarea până la vârsta de minim 2 ani și continuarea ei peste această vârstă, atâta timp cât mama și copilul își doresc.
Ca atare nu este nimic prelungit în alăptarea după vârsta de 1 an. Din păcate societatea contemporană a atribuit un stigmat alăptării după această vârstă, stigmat care vine la pachet cu o serie de informații eronate.
Vă propun așadar să discutăm despre principalele mituri care vizează alăptarea după vârsta de 1 an.
Devine laptele matern apă chioară în cazul alăptării după vârsta de 1 an?
Unul din cel mai des întâlnite mituri este cel conform căruia laptele devine apă chioară. L-am auzit de atât de multe ori, rostit de vecine, mătuși, bunici, chiar și cadre medicale, încât dacă nu aș fi studiat informații validate despre compoziția laptelui matern aș fi fost tentată să cred că, fix în momentul în care copilul împlinește vârsta de 1 an, se produce o magie prin care laptele mamei sale, până atunci hrănitor și binefăcător, se transformă brusc în apă chioară.
În realitate, laptele matern continuă să ofere și după vârsta de 1 an, nutrienți necesari copilului, într-o formă biodisponibilă, nutrienți pe care organismul copilului îi asimilează mult mai ușor. Bineînțelesc că la această vârstă laptele matern nu mai constituie baza alimentației copilului, bineînțelesc că hrana solidă reprezintă la această vârstă pentru majoritatea copiilor principala sursă de nutrienți însă laptele matern continuă să asigure in al doilea an de viață 29% din necesarul energetic, 43% dn necesarul proteic, 36% din necesarul de Calciu, 75% din necesarul de vitamina A, 76% din necesarul de folati, 94% din necesarul de vitamina B12, 60% dn necesarul de vitamina C.
De asemenea cantitatea de grasimi din laptele matern creste dupa varsta de 1 an. Laptele matern continuă sa ofere acizi grași esentiali cu rol important in dezvoltarea creierului, stim ca in primii ani de viață dezvoltarea creierulu este acelerată iar laptele matern vine sa contribuie la acest proces de dezvoltare.
Alăptarea după vârsta de 1 an nu mai oferă niciun beneficiu copilului?
Laptele matern se adaptează nevoilor copilului alăptat. Laptele matern nu are o compoziție statică, își schimbă compozția în funcție de mai mulți factori, unul dintre aceștia fiind vârsta copilului.
Chiar dacă laptele matern după vârsta de 1 an nu mai reprezintă pentru majoritatea copiilor sursa princpală de nutrienți, el continuă să ofere o valoroasă protecție imunitară. Anumite componente cu rol bioactiv din laptele matern cresc în concentrație odată cu înaintarea în vârstă a copilului alăptat, în al doilea an de viață al acestuia, tocmai pentru a oferi protecție sporită unui copil ce interacțonează în mod natural mai mult cu mediul înconjurător, deci intră în contact cu un număr mai mare de patogeni.
Spre exemplu concentrația lizozimului din laptele matern crește progresv începând cu vârsta de 6 luni, moment ce coincide cu debutul diversificării și introducerea alimentației solide. Lizozimul este o comopnentă regăsită în laptele matern în cantități mult mai mari decât în laptele de vacă și are acțiune bactericidă și aniinflamatorie, spre exemplu împreună cu alte compnente ale laptelui matern poate distruge tlpini de Saomenlla și E Coli.
Chiar dacă cantitatea de lapte matern consumată de către copil scade de regulă în al doilea an de viață, în mod natural, scăzând astfel și producția de lapte a mamei, concentrația unor substanțe cu rol de protecție imunitară crește. Este cazul IgA, care poate acționa împotriva unor virusuri și bacterii ce cauzează infecții respiratorii sau ale tractului gastrointestinal. Așa se face că copiii alăptați și după vârsta de 1 an se îmbolnăvesc mai rar, iar în cazul în care se îmbolnăvesc recuperarea este mai ușoară.
Ceea ce societatea numește alăptare prleungită nu oferă beneficii doar copilului, ci și mamei. Există opinii conform cărora alăptarea oferă beneficii în baza unei relații de tip doză-răspuns. Cu alte cuvinte, cu cât este mai mare durata alăptării, cu atât sunt mai mari beneficiile pentru mamă și copil. Mamele care alăptează au un grad mai mare de protecție împotriva cancerului de sân, cancerului ovarian, utern și endometrial. Spre exemplu studile au arătat asocieri inverse semnificative între durata alăptării și riscul de cancer de sân.
Copiii alăptați după vârsta de 1 an devin independenți?
Uneori am senzația că întreg arsenalul de informație veche, depășită și nesusținută din punct de vedere științific și-a făcut loc în discuțiile privind dezvoltarea psihologică a copilului alăptat. De la persoane mai mult sau mai puțin avizate am auzit o grămadă de critici aduse impactului psihologic al alăptării prelungite. „Copilul nu va mai fi independent”. „Copilul va suge până la majorat” (în realitate nu a văzut nimeni un copil care să continue în mod susținut alăptarea până la majorat). „Mamele autizează copiii alăptându-i timp îndelungat…”
În realitate nu există niciun studiu care să dovedească cele de mai sus. Avem în schimb studii mici care arată contrariul – faptul că copiii alăptați se integrează mai bine din punct de vedere social. De fapt, pentru mama care alăptează și după vârsta de 1 an este de regulă mult mai simplu să facă față unor provocări specifice perioadei. E mult mai simplu să liniștești un tantrum, să adormi un copil suprasolicitat cu sânul, să alini disconfortul unui copil bolnav.
Uităm de asemenea că alăptarea este o relație între mamă și copil, o relație ce se consolidează în timp. Ea vine cu beneficiile emoționale ale apropierii atât de mari dintre mamă și copil, cu avantajele securizante pe care o astfel de relație le aduce. Ca să dezvoltăm copii independenți trebuie mai întâi să le oferim o bază solidă, securizantă de la care aceștia să pornească, iar alăptarea și după vârsta de 1 an este un instrument prin care se poate realiza atât de ușor acest lucru, favorizând tocmai autonomia copilului.
