redactia
Bunicii nu mor niciodată, întrucât moștenirea lor spirituală dăinuie în timp,iar ei continuă să trăiască prin amintiri afundate în inimile noastre.
Suferința copiilor
Fiecare copil suferă atunci când pierde o persoană importantă din viața sa. Este un eveniment care îl marchează profund și îi rămâne întipărit în minte. Chiar dacă pare că se simte bine, de cele mai multe ori micuțul oferă anumite indicii subtile cu privire la procesele interioare care îl tulbură.
Sinceritate
Specialiștii ne recomandă să fim sinceri cu cei mici și să ne alegem cuvintele cu atenție. Nu folosi metafore, precum „Bunicul trăiește cu îngerii acum” sau „Bunica doar se odihnește.”
- Evită să folosești expresii care derutează copilul. Fiind prima lui experiență legată de moartea unui om drag, trebuie să învețe ce înseamnă ea de fapt: faptul că nu va mai vedea niciodată persoana care s-a stins din viață, dar și-o va aminti cu drag în fiecare zi.
- Un alt aspect important este nevoia de descărcare emoțională. Nu îți ascunde tristețea față de copiii tăi. În caz contrar, ei vor înțelege că acesta este comportamentul adecvat și că este de preferat să-și reprime sentimentele.
- Nu-ți fie teamă să dai frâu liber durerii și să îi lași și pe cei mici să plângă dacă vor.
- Trebuie să recunoaștem semnele suferinței la copii. Cel mai probabil aceștia vor procesa mai târziu ceea ce s-a întâmplat. Durerea lor poate fi citită în desenele, în tăcerea și în coșmarurile lor.
- Mulți părinți fac greșeala de a nu-i lăsa pe copii să-și ia adio sau să meargă la înmormântare. Fie că ne place sau nu, copilul are nevoie să-și ia rămas bun de la bunicii pierduți. Este o parte a manifestării suferinței sale.
Desigur, reacția copilului la moartea bunicilor depinde și de vârsta acestuia. Oricum ar fi, se consideră că după vârsta de 6 sau 7 ani, un copil este receptiv la acest eveniment nefericit de care niciun om nu este scutit.
