Singurul motiv care m-a convins ca trebuie sa ii ofer copilului meu un frate sau o sora

Din acel moment a trecut ceva vreme, mama mea este bine, însă evenimentul m-a pus pe gânduri și am împachetat bine de-a lungul acestei perioade motivul, singurul de altfel, care să vă convingă și pe voi că un singur copil nu este îndeajuns, un copil are nevoie de mai mult decât de doi părinți și de bunici. Un copil are nevoie de un frate sau de o soră. Iată de ce:

În doi frați, totul împarți

Constant, fiica mea, de cel puțin trei ori pe săptămână, mă roagă să mergem în vizită la verișoara ei sau la prieteni sau să îi chemăm la noi. Adoră să se joace cu noi, însă așa cum doar o mamă poate înțelege pe deplin o altă mamă, tot așa un copil înțelege cel mai bine un alt copil. Oricât de mult ne-am juca noi cu ei, copiii au nevoie de alți copii pentru a se bucura pe deplin de copilărie. Cele mai frumoase amintiri ale copilăriei mele sunt colorate de momentele de joacă cu sora mea, de certurile noastre, de cântecele pe care le inventam, de ceea ce însemna să împărțim camera, jucăriile, dulciurile, hainele, un pat, de alergăturile și poznele pe care le făceam împreună.

Am observat la fiica mea că, atunci când verișoara ei este în vizită este mullt mai dornică să facă lucrurile așa cum trebuie. Pentru că se îndeamnă amândouă. Pentru că a face curățenie în cameră de una singură este o corvoadă pentru un copil, însă a face curățenie în cameră alături de un alt copil este o joacă. La fel și cu mâncarea. În general, ca orice copil, Anya este mofturoasă, sau, dacă are ceva de mâncat care îi place, mănâncă în fooooarte mult timp. Alături de verișoara ei, mănâncă fără a face mofturi și foarte repede, pentru că vor să se întoarcă la joaca lor.

A avea un frate sau o soră înseamnă să împarți totul.

Nu numai părțile pe care, poate, nu dorești neapărat să le împarți, precum jucării, prăjituri, locul din dreapta șoferului în mașină, pe care eu și sora mea ne certam constant când eram mai mari şi plecam cu tata pe undeva, banii de buzunare … sau, în prezent, tableta, așa cum am văzut că se întâmplă la noile generații de frați. A avea un frate sau o soră înseamnă să împarți și momentele de bucurie și cele de tristețe, și grijile și realizările, și, cel mai important, viitorul.

Pentru că, deși evităm cât putem să ne gândim la asta, la un moment dat vom avea parte de una dintre cele mai mari tragedii ale vieților noastre: decesul propriilor părinți. Pentru că acesta este cursul natural al vieții. Iar acest moment, pe care nu ni-l dorim, va fi sfâșietor, și singurul suflet care poate înțelege, împărți și ușura tragedia lui este fratele sau sora ta. Încă nu am ajuns acolo, sper să mai treacă zeci de ani până atunci, însă a fost de ajuns să stau de una singură ca un leu în cușcă ore întregi într-o sală de așteptare a unui spital, sperând ca mama mea să treacă cu bine peste operație, ca să îmi dau seama de cât de multă nevoie am de sora mea. Pentru că ea va fi mereu acolo, în viitorul meu, ea mă va ajuta mereu, ea mă va înțelege așa cum nici soțul meu, nici cele mai bune prietene, nici mama, nimeni nu ar putea să o facă.

A fost nevoie să cer părerea și cuiva care a fost singur la părinți în această privință. Nu pentru a mă asigura că am dreptate, ci mai mult pentru a afla dacă cineva care nu a avut un frate sau o soră, care nu știe ce înseamnă acest dar, poate să îi ducă dorul. Alexandra are 35 de ani și și-a dorit mereu o soră:

„Într-adevăr, nu ai de unde să știi cum este ceva ce nu ai avut niciodată. Dar recunosc că sunt invidioasă pe relațiile pe care le au prietenii mei cu frații lor. Mi-aș dori să am și eu o astfel de relație. Pentru că observ diferența. Oricât de apropiată aș fi de o prietenă, niciodată acea prietenă nu m-ar înlocui cu propria ei soră, de exemplu. Este … ciudat de explicat. Amintirile copilăriei mele sunt doar ale mele, cele legate de cum era să fii copil. Nu am avut cu cine să le împart. Nu aveam pe cine să dau vina când făceam o boacănă … eram numai eu. De multe ori, mai ales când am devenit adolescentă și mi se părea că părinții mei sunt tare nedrepți, mi-aș fi dorit o soră numai pentru a avea cui să mă plâng cuiva care să mă înțeleagă cu adevărat, cuiva care are aceeași părinți ca mine. Poate că am fost privilegiată fiind singură la părinți. Am avut mai multe decât aveau ceilalți copii, mai multe jucării, mai multe haine, mai multă atenție din partea părinților, a bunicilor. Dar poate că aș fi avut aceleași condiții și alături de o soră. Nu știu. Îl am pe soțul meu, dar, probabil că atunci când voi trece prin momente dificile cu părinții mei, chiar dacă va fi alături de mine, durerea mea va fi înțeleasă doar de mine. Ai dreptate referitor la acest moment. Acum sunt însărcinată cu al doilea copil. Pentru că am fost singură la părinți, și, sincer, am avut o copilărie singuratică, și pentru că îmi doresc ca fiica mea să aibă parte de ceva ce eu mi-am dorit mereu, o relație care nu se găsește oriunde, cea care se construiește cu un frate sau o soră.”