redactia
Psihologii sunt la unison cand e vorba despre limitele pe care le dam copilului. Da. Copilul are nevoie de limite pentru a se simti in siguranta si chiar pentru propriul sau echilibru mental. Setarea limitelor poate fi dificila din mai multe motive. Uneori parintii se simt vinovati sa spuna NU. Sau vor sa evite un tantrum/acces de furie si, bineinteles, partenerii nu sunt intotdeauna de acord cu privire la limitele care trebuie stabilite.
Dar limitele sunt bune pentru copii. Ii invata comportamentul adecvat si le ofera oportunitati de a-si imbunatati abilitatile.
Limitele ii invata pe copii auto-disciplina
Stabilirea unor limite ii invata pe copii abilitatile de auto-disciplina. Cand spui: „E timpul sa opresti jocul video si sa-ti faci temele”, il inveti auto-disciplina. Chiar daca jocurile video pot fi mai distractive, este important sa fii responsabil.
Scopul final este ca copiii sa invete sa-si gestioneze toate responsabilitatile, cum ar fi temele, treburile casnice si ingrijirea corpului, fara sa le amintim mereu ce au de facut.
Ajutati copilul sa dezvolte strategii prin care sa-si impuna limite. Spuneti unui copil sa foloseasca un cronometru cand se imbraca dimineata sau ca poate sa se uite la televizor de indata ce isi termina temele.
Limitele ii mentin pe copii in siguranta
Limitele ii invata pe copii sa fie in siguranta. Desi ar putea fi sigur pentru copilul tau sa joace afara, ar putea avea nevoie de limite cu privire la ceea ce are voie sa faca sau unde ii este permis sa mearga.
De asemenea, limitele mentin copiii in siguranta atunci cand utilizeaza internetul si cand incep sa desfasoare activitati in mod independent. Limitele ar trebui sa se extinda pe masura ce copilul se maturizeaza.
Oferiti copilului oportunitati sa va arate ca poate fi responsabil cu limitele pe care i le-ati dat. Daca el poate sa faca fata limitelor pe care le-ati stabilit, el poate sa demonstreze ca este gata sa gestioneze mai multe responsabilitati.
Limitele sunt bune pentru sanatatea copiilor
Majoritatea copiilor sunt impulsivi si se bucura de o satisfactie imediata. Prin urmare, ei au nevoie de adulti pentru a-i invata cum sa fie sanatosi.
Limitele ar trebui stabilite, de exemplu, cu obiceiurile alimentare ale copilului. Fara limite, multi copii ar manca junk food toata ziua. Setarea limitelor inseamna sa spui: „Nu, nu poti avea un al treilea biscuite” sau „Trebuie sa mananci cina apoi desertul”.
De asemenea, ar trebui stabilite limite in ceea ce priveste electronicele. Multi copii ar fi multumiti sa se uite la televizor sau sa se joace pe computer toata ziua.
Limitele ajuta copiii sa faca fata sentimentelor neplacute
Uneori parintii evita sa stabileasca limite deoarece nu doresc sa-si vada copilul trist sau suparat. Dar, invatarea modului de a trata emotiile neplacute este de fapt o abilitate importanta.
Doar pentru ca micutul este trist ca nu poate manca acel al treilea biscuite, nu inseamna ca trebuie sa renuntati. In schimb, copilul va invata sa gaseasca modalitati sanatoase de a face fata acestei situatii.
Fiecare limita pe care o stabiliti este o oportunitate pentru copilul dumneavoastra de a-si practica gestionarea emotiilor. Antrenati-i eforturile pe masura ce incearca sa se ocupe de frustrare, furie, plictiseala sau tristete, dar nu va asumati responsabilitatea de a-l inveseli.
In schimb, invatati-l cum sa faca aceste lucruri pentru el insusi. Copiii care stiu cum sa faca fata sentimentelor neplacute vor fi mai bine pregatiti pentru realitatile maturitatii.
Limitele arata copiilor ca va pasa
Copiii care traiesc cu putine reguli sau fara reguli, se confrunta cu anxietatea. Copiii nu vor sa fie responsabili. Ei vor sa stie ca esti responsabil si ca esti competent sa-i ajuti sa ramana in control.
Adesea copiii testeaza limitele parintilor doar pentru a vedea cum vor reactiona adultii. Un copil care isi loveste fratele sau se poate simti usurat cand mama lui intra in camera. Sau un copil care sare pe canapea dupa ce i-ati spus sa se opreasca, v-ar putea testa abilitatile de conducere.
Consecintele negative pentru incalcarea regulilor arata ca nu veti lasa lucrurile sa scape de sub control.
De asemenea, arata copilului ca il iubiti. Spunand unui adolescent, „Imi pasa de tine si de aceea …”, ar putea sa-ti enerveze copilul la suprafata.
Dar, arata ca sunteti dispus sa lucrati sa investiti energia in viata copilului dvs. chiar daca inseamna ca trebuie sa tolerati ceea ce va spune (probabil): „Esti cea mai rea mama/tata!!!”
Cum punem limite copilului fara sa il pedepsim?
Disputa dintre parentingul permisiv si parentingul autoritar a fost si este una dintre controversele cu care parintii se confrunta in diferite moduri in cele mai variate situatii. Foarte multi parinti considera ca a nu-ti pedepsi deloc copilul inseamna un parenting permisiv, care nu duce la o buna educatie. Insa ceea ce se omite este faptul ca a rezista, ca parinte, sa dai pedepse imediate, nu inseamna a nu pune limite. Si, de altfel, gandind lucrurile in profunzime, nici parentingul permisiv si nici cel autoritar nu are ca finalitate cresterea unui copil auto-disciplinat.
Copiii carora li se permit prea multe nu au ocazia sa isi dezvolte auto-disciplina, in timp ce aceia care sunt educati in mod autoritar nu si-o dezvolta nici ei, pentru ca alegerile pe care le fac nu vin de la sine, ci le sunt impuse, avand adesea crize de rebeliune si devenind de multe ori adepti ai minciunii. Care este, asadar, solutia? Punerea limitelor in tot ceea ce facem impreuna cu copiii si in tot ceea ce fac ei singuri pare a fi o formula ideala de parenting iata cum punem limite copilului fara sa il pedepsim…
Cheia unei bune educatii: intre limite si incredere
Ce inseamna de fapt sa educi bine un copil? Sa educi bine un copil inseamna sa faci ce trebuie pentru ca acesta sa se comporte bine in lipsa ta. Dar sa nu uitam ca exemplul pe care il primeste un copil de la parinti este esential si face parte din procesul de educatie. Misiunea educativa a parintilor este fundamentala in cresterea unui copil echilibrat si cu respect de sine.
