13 trăsături emoționale pe care copiii le pierd din vina tehnologiei

Impactul pe care îl are tehnologia asupra copiilor

Gândirea reprezintă capacitatea de a reflecta, de a gândi și de a trage concluzii în baza experiențelor, cunoștințelor și intuiției. Gândirea ne permite să comunicăm, să creăm, să construim, să progresăm și să devenim civilizați. Există o mulțime de cercetări care demonstrează că tehnologia poate afecta în modalități diferite modul în care gândesc copiii. Deoarece creierele celor mici sunt în continuă dezvoltare și sunt maleabile, o expunere frecventă la tehnologie recalibrează creierul într-un tipar diferit decât la generațiile anterioare. De exemplu, atunci când creierul este expus la citit, este încurajat să fie concentrat și plin de imaginație. Dimpotrivă, expunerea la internet sporește abilitatea de a scana informațiile rapid și eficient.

Atenția este asociată nu doar gândirii, dar și percepției, memoriei, limbajului, învățării, creativității, înțelegerii, rezolvării de probleme și luării deciziilor. Abilitatea copiilor de a se concentra eficient reprezintă fundamentul pentru toate aspectele ce țin de creșterea lor și devenirea unor adulți de succes și fericiți. Atenția este o calitate extrem de maleabilă și direct influențată de mediul în care este folosită. Astfel, la generațiile de copii din trecut atenția era conectată la citit, o abilitate care necesita imaginație și memorie intensă. Televiziunea a intervenit oferind copiilor stimuli vizuali, atenție fragmentată și mai puțină nevoie de imaginație. Tehnologia condiționează creierul să acorde atenție informației în mod diferit. Folosirea motoarelor de căutare îi determină pe copii să fie mai puțin înclinați să își amintească lucruri și mai degrabă să rețină unde să caute lucrurile respective. Fără a mai exista necesitatea păstrării informațiilor, crește importanța pe care o joacă procesul de contemplare, de gândire critică și de rezolvare a problemelor.

Tehnologia a ajuns să ocupe un timp semnificativ din viața copiilor, înglobând tabletă, televizor, telefon mobil și computer. Însă folosirea sa necontrolată poate cauza probleme în ceea ce privește dezvoltarea abilităților sociale ale copilului.
Iată câteva constatate de studii:
1. Abilitatea de a crea prietenii în persoană
2.Abilitatea de a asuma responsabilitate propriilor acțiuni
3. Abilitatea de a afișa bunele maniere și de a folosi un limbaj politicos
4. Abilitatea de a-și controla emoțiile și temperamentul
5. Abilitatea de a urma indicații verbale
6. Empatia față de cei din jur și abilitatea de a identifica indicii sociale și de a fi atent (se reduce dimensiunea striatumului din lobul frontal – implicată în supresia impulsurilor sociale inacceptabile și în insula – implicată în dezvoltarea empatiei și a abilității de a interpreta indiciile sociale)
7. Abilitatea de a comunica normal (aptitudini conversaționale, ascultare și contact vizual corect)

„Trăsături emoționale pierdute de copiii care folosesc în exces tehnologia:
8. Empatia: aceasta se formează în timp, sub influența mediului social în care trăiesc, nu ne naștem cu ea. Așadar, ei au nevoie să vadă emoțiile de pe fețele reale ale oamenilor, lacrimile lor, durerea lor, fericirea etc.
Copiii care trăiesc însă virtual, nu pot experimenta realitatea unor gesturi și a unor trăiri autentice. Prin urmare, le este mai greu să recunoască emoțiile celorlalți și să se pună în situațiile lor, să simtă o dată cu ei, să se implice în relații cu aceștia și să formeze prietenii trainice. De ce? Pentru că un ecran nu poate transpune realitatea, oricât de aproape de realitate ar fi figurile pe care copiii le văd.
9. Altruismul: jocurile video agresive, mai nou chiar sexualizate, îi determină pe copii să se obișnuiască foarte mult cu agresivitatea, privarea de libertate, sexul ilicit, vulgaritatea. Cu alte cuvinte, tehnologia folosită în exces desensibilizează copilul la stimuli agresivi. Cu cât vezi, de exemplu, mai mult sânge, cu atât devii mai insensibil la vederea lui, și nu mai simți așa ușor milă față de aproapele tău. Cu cât vezi mai multe lupte armate, cu atât devii mai insensibil la durerea celor răniți în situații asemănătoare și rămâi impasibil la a-i sări în ajutor cuiva care are nevoie.
10. Stima de sine: copiii care pierd vreme îndelungată cu tehnologia nu mai au timp fizic pentru a învăța să facă față realității de zi cu zi. Cu cât știi mai puține, cu atât ești mai marginalizat sau dispus să admiți compania unor persoane nesănătoase emoțional, cum ar fi cei cu dependențe, pentru a te simți acceptat. Dacă un copil rămâne în urmă din punct de vedere emoțional nu va putea ține pasul cu cei care s-au dezvoltat sănătos și poate fi ușor exclus din grup. Prin urmare se poate simți marginalizat, incapabil, inutil.
11. Apatie: lumea virtuală devine singura în care copilul se simte în largul său, pentru că aici nu trebuie să interacționeze personal cu cineva, să privească în ochi, să stabilească legături. Astfel, îl putem vedea pe copilul dependent de gadget-uri apatic, fără poftă de viață, fără bucurie, fără implicare și fără motivația de a se juca, de a împărtăși experiente, de a se mobiliza pentru a implini obiective.
12. Moralitatea: obișnuința de a sparge limitele fizice și sexuale, pe care copiii care folosesc în exces tehnologia o trăiesc, îi poate determina să creadă că e normal să nu te supui autorității legale și/sau spirituale. Dacă vezi mereu crime, închisori, ești expus la modalități de a-ți îmbunătăți metodele de evadare din aceste închisori, de a înșela, de a vinde și cumpăra arme, de a folosi oricum și oricând inegalitatea în joc, îți este foarte ușor să încalci regulile societății în care trăiești, atâta timp cât miza e mare.
13. Depresie: întâlnim copiii care petrec 10-12 ore pe zi în fața ecranelor, iar realitatea îi plictisește sau le creează o stare de agitație, în absența excitației date de gadget-uri. Acestor copii pare ca le piere orice urmă de bucurie și de naivitate specifică vârstei, orice nevoie de a socializa cu alții, de a se juca fizic, de a îmbrățișa, de a fi actori în propria viață. Devin spectatori într-o piesă tristă, în care singura șansă la supraviețuire este să schimbe mereu obiectele, acțiunile, pentru a se simți vii. Așa poate apărea dependența de pornografie, de exemplu: văd imagini care îmi provoacă excitație, mă autostimulez, mă simt rușinat, să scap de rușine mă uit iar, nu mă mai simt adecvat, mă uit să mă liniștesc, și așa intru într-un ciclu pe care îl pot sparge într-o zi numai cu ajutor specializat.” 

Michele Borba, psiholog educațional și expert în parenting, a concluzionat prin studiulUniversității din Michigan că studenții din ziua de astăzi sunt cu 40% mai puțin empatici comparativ cu colegii lor din urmă cu 30 de ani. În condițiile în care empatia poate reprezinta cea mai importantă abilitate pe care adulții trebuie să o învețe în secolul 21. Pe de altă parte, nivelul de narcisism pe care îl prezintă este mai mare cu 58%. Aceste aspecte explică numărul de cazuri de bullying în creștere și popularitatea selfie-urilor. Aceasta subliniază că „este dificil să fii empatic și să îți pese de o altă ființă umană dacă nu poți citi emoțiile sale. Dar nu înveți să descifrezi emoțiile din fața unui ecran și nici prin emoji.” Specialistul atrage atenția asupra altor probleme apărute: creșterea culturii celebrității, parentingul extrem de competitiv, testările excesive din școli, creșterea ethos-ului materialist, dispariția timpului de joacă.

Sfaturi importante pentru părinți

Cum pot părinții să încurajeze empatia? Când vine vorba despre tehnologie, trebuie stabilite limitele corecte, iar copiii trebuie învățați să își auto-regleze comportamentele online. 
Tehnologia poate ajuta sau poate dăuna însă depinde în mod special de modul în care este utilizată și de frecvență. Prea multă expunere la dispozitive electronice și prea puțin timp pentru alte activități (citit, joacă în aer liber, joacă nestructurată) va conduce la modelarea creierului unui copil într-un mod care îl va face mai puțin pregătit adaptării în această lume. Puterea de a dicta relația copiilor cu tehnologia se află doar în mâinile părinților.