redactia
Vă rog, nu trăiți de dragul copiilor!
Văd femei care au renunțat la multe în viaţă de dragul copiilor, iar apoi văd acești copii cum societatea renunță la ei. Este trist!
Mama l-a crescut pe Ștefan de una singură, nu s-a mai recăsătorit. A investit totul în fiul ei: i-a cumpărat casă, i-a plătit studiile la facultate. El a devenit un bărbat minunat, de succes. Doar că deja are cincizeci și niciodată nu s-a căsătorit, nu are copii. Toată viața a încercat să-i întoarcă mamei datoria și nu i-a reușit.
Tatăl Andreei lucra din greu zi şi noapte pentru copilul său. Avea planuri mari pentru fiica sa, visa că ea să devină medic. A strâns bani să-i plătească facultatea, dar ea a refuzat. Dorea să-şi trăiască altfel viața, să devină pictoriță. Atunci, culmea, tatăl a calculat câți bani a cheltuit fiica pentru studii, haine, mâncare… şi a insistat să-i întoarcă pe toți. Din clipa aia Andreea nu şi-a mai văzut tatăl mai bine de treizeci de ani.
Părinții Ioanei şi a lui Matei erau foarte buni. Au făcut până și imposibilul pentru copiii lor. Familia întotdeauna părea prietenoasă, sărbătoreau, călătoreau des. Doar că în tot acest timp ei şi-au pierdut căsnicia. Au trăit împreună treizeci de ani având rolul de mamă şi tată, nicidecum de soț și soție. Atunic când copiii au plecat, ei pur şi simplu au divorțat. Ioana încă nu-şi poate reveni. Are 37 de ani şi nu vrea să se căsătorească, îi este teamă să nu repete istoria mamei.
Povești de genul acesta sunt foarte multe. Când copilul devine sensul vieții, e foarte greu și în primul rând pentru el. De parcă l-ai pune într-o cameră, unde aerul se va sfârși într-o zi. La început poți trăi, însă după ceva timp începi să te sufoci… te sufoci în această iubire şi grijă prea multă.
Problema e că nu doar că trăiești ani buni în acest deșert sufocant, de multe ori rămâi şi dator. Ţi se aduce contul, și te simți obligat să plătești. Atunci copilul poate plăti acest cont toată viața lui sau poate protesta – începe să bea, să rupe orice legătură cu părinții. Rareori copilul înțelege şi acceptă această atitudine a părinților, fără a fi nevoit să-și sacrifice propriile interese.
De aceea vă implor, nu trăiți pentru copii. Faceți orice, dar nu permiteți ca acești copii să devină prizonierii şi victimele binefacerii şi grijii voastre.
Iubește-ţi soțul. Copiii vor pleca, iar el va rămâne cu tine. Doar așa puteţi oferi copiilor un exemplu de relaţie, pentru ca ei să-şi dorească familie şi copii. În caz contrar, dacă vei fi obsedată de problemele copiilor, dacă vei ignora nevoile soțului, vei pierde și copilul, și soțul.
Nu uita de tine, în această cursă pentru fericirea copiilor. Nu-ţi refuza o rochie nouă, în loc de un robot sau o mașinuță. Nu-ţi schimba cosmetologul pe un meditator. Dacă nu te vei îngriji, atunci ce le vei putea oferi? Ce fel de exemplu? Ce fel de iubire?
Caută sensul vieții dincolo de lucrurile materiale. Această viaţă într-o zi se va sfârși, chiar dacă acum nu vrei să te gândești la aceasta.
Oferiți-le copiilor posibilitatea de a trăi şi respira. Doar atunci ei vor putea să crească şi să se dezvolte normal, așa cum își doresc. Rolul părinților e simplu – asemenea unei flori, la timp să-i stropim, să nu-i acoperim de soare, să-i protejăm de dăunători. Iar mai departe copilu se va descurca singur şi va arăta tot ce are mai bun.
