redactia
Sebastian Crăciun (13 ani), din Câmpulung Moldovenesc, suferă de tetrapareză spastică, o boală ce l-a imobilizat în scaunul cu rotile. Puterea acestui copil este formidabilă, el a scris patru cărţi şi din banii obţinuţi în urma vânzării acestora au fost plătită o serie de operaţii ce l-au ajutat să se ridice din scaunul cu rotile. Motto-ul lui Sebastian este „eu scriu pentru a merge!”.
Lui Sebastian Remus Crăciun, un băiat în vârstă de 13 ani din municipiul Câmpulung Moldovenesc, viaţa nu i-a oferit o copilărie ca şi celorlalţi copii. Încă din fragedă pruncie, el a fost ţintuit într-un scaun cu rotile, fără să aibă şansa de a descoperi jocurile copilăriei. Sebastian nu s-a lăsat însă înfrânt, el găsindu-şi refugiul în lectură, începând să compună poveşti şi poezii.
Băiatul din Câmpulung Moldovenesc a fost născut normal, la şapte luni, ca al doilea copil al unei familii de bugetari. Din nefericire, la vârsta de trei luni de zile, în urma unei viroze respiratorii, Sebastian a fost internat în acelaşi salon cu un alt bebeluş, care s-a dovedit ulterior purtător al bacilului pioceanic. Din acel moment, micuţul Sebastian a încetat aproape imediat să se mai dezvolte normal, situaţia sa deteriorându-se gradual, până când a fost transportat cu o ambulanţă la Iaşi, pe drum el suferind un stop cardiorespirator, medicii fiind nevoiţi să-l resusciteze în salvare.
Exasperată de lipsa de transparenţă a cadrelor medicale din Câmpulung Moldovenesc, Anca Crăciun, mama lui Sebastian, a decis să-şi ducă băieţelul din nou la Iaşi, unde a fost diagnosticat cu tetrapareză spastică. Din acel moment, viaţa micuţului a devenit un neîncetat periplu între spitale, centre de fizioterapie, terapie neurologică şi cabinetele diverşilor specialişti din Iaşi, Târgu Mureş, Bucureşti, Sibiu şi Techergiol.
Începând cu vârsta de doi ani şi şase luni, Sebastian a stat internat 10 zile pe lună la Iaşi pentru fizioterapie, chinetoterapie şi masaj. La vârsta de trei ani a suferit prima sa operaţie. De la trei ani şi şase luni au urmat internări periodice la Târgu Mureş pentru tratamentul medicamentos, tratament care însă s-a sfârşit cu convulsii şi cu un transport de urgenţă la Bcureşti. Acest episod a distrus toate efectele obţinute prin fizioterapie anterior. De la vârsta de patru ani, Sebastian a început recuperarea la Sibiu, în pofida dizabilităţilor sale fizice, mama sa înscriindu-l la grădiniţa normală din oraş, la care a continuat să meargă până la începerea şcolii.
Deşi posibilităţile materiale ale părinţilor săi au fost limitate încă de la debutul bolii sale, au făcut orice sacrificiu pentru a-l duce oriunde se găsea un colectiv care să se ocupe profesional de recuperarea sa. Astfel, cel puţin de două ori pe an, Sebastian a urmat stadii de recuperare la Bucureşti şi Techerghiol, recuperându-şi până la 80% din controlul asupra mâinilor.
La vârsta de cinci an, acesta a suferit a doua operaţie. Când a împlinit şapte ani, Sebastian a fost înscris la Şcoala generală nr.3 „Bogdan Vodă” din Câmpulung Moldovenesc, o şcoală normală fără facilităţi deosebite pentru copiii cu handicap.
În căutarea constantă a unor noi soluţii pentru ca fiul ei să se recupereze, mama lui Sebastian a ajuns până la urmă să intre în legătură cu Fundaţia Ikon din Galaţi, care i-a prezentat la un consult cu nişte medici ruşi, care au un tratament chirurgical ce garantează o recuperare până de aproape de normal a picioarelor. Procedura constă într-un şir de operaţii, dintre care prima a fost deja făcută.
Operaţiile sunt efectuate la Chişinău şi fiecare dintre ele costă 1.850 de euro, adică mai puţin de jumătate din cât costă în Spania, unde mai sunt făcute astfel de proceduri. Cum tatăl său este şofer, mama lui este asistentă socială cu salariu minim pe economie, iar familia lor s-a îmbogăţit cu încă un membru prin apariţia a unei surioare în urmă cu trei ani de zile, Sebastian s-a gândit că trebuie să facă cumva să-şi sprijine într-un fel sau altul părinţii.
„Din dorinţa de a-mi ajuta părinţii să strângă sumele necesare pentru următoarele intervenţii chirurgicale şi a stadiilor de recuperare, am adunat câteva din creaţiile mele atât în proză, cât şi în versuri în volumul <Freamăt de speranță>”, a spus Sebastian.
După prima intervenţie a urmat o serie întreagă de recuperări la Oradea, Techirghiol şi Alba Iulia, pe lângă cele zilnice de la un centru din localitate. Rezultatele sunt pe măsură, astfel că Sebastian a renunţat la scaunul cu rotile şi acum poate merge susţinut sau cu cadrul.
Văzând progresele realizate, băiatul a prins curaj şi ajutat de poetul Sorin Poclitaru a dat frâu imaginaţiei şi a lansat cea de-a doua carte intitulată „To be or not Toby”.
„Din vânzarea acestei cărţi am reuşit să adun banii necesari celei de-a doua intervenţii chirurgicale de la Chişinău, respectiv 2.000 de euro. Au urmat foarte multe şedinţe de recuperare, dar progresele nu s-au lăsat aşteptate şi au apărut primii paşi, instabili şi nesiguri”, a mai povestit Sebastian.
Încurajat de cei ce i-au fost mereu alături şi sub îndemnul şi corectarea poetului Sorin Poclitaru a apărut şi cea de-a treia carte – „Cu cartea pe carte călcând”, care are 100 de pagini şi cuprinde pe lângă cele 50 de poezii, dorinţa imensă a lui Sebastian de a păşi. Cum în urma recuperărilor făcute au apărut şi primii paşi reali, la care visa de 13 ani de zile, câmpulungeanul a scris şi cea de-a patra carte de poezie intitulată „Numărătorul de paşi”.
„Aceasta este o carte în care am pus bucăţi din sufletul meu şi mi-am invitat cititorii şi susţinătorii să păşească alături de mine într-o lume de poveste. Mă rog lui Dumnezeu să-mi dăruiască şansa unei vieţi normale, lipsite de durerea constantă şi dificultate purtării ortezelor pentru picioare şi a corsetului pentru coloană, o viaţă în care să-i răsplătesc mamei sacrificiile făcute de-a lungul celor 13 ani, în loc să-i fiu în continuare o povoară”, a precizat Sebastian.
