Părinți de nota 10

Te-ai întrebat vreodată de ce sarcina durează 9 luni? Iată aici răspunsul corect!

Orice bebeluș are nevoie de 9 luni de stat în pântecul mamei sale pentru a se dezvolta, pentru a crește și pentru a se putea adapta cu nevoile lumii exterioare. Și natura a demonstrat că așa este – mai toți bebelușii vin pe lume la 9 luni de la concepere, cu mici diferențe, de ordinul zilelor.

Specia umană a făcut obiectul numeroaselor cercetări, mai ales în comparație cu alte mamifere. Bebelușul pare cel mai neajutorat – el vine pe lume lipsit de orice ajutor și nu va putea supraviețui de unul singur. De aceea, are nevoie să fie îngrijit și protejat de mama sa încă mult timp de aici înainte. Dar atunci de ce anume nu mai stă în pântec încă câteva luni, până atunci când bebelușul va fi capabil să capete autonomie și astfel să poată să se descurce de unul singur?

Un bebeluș vine pe lume cu un sistem imunitar care nu poate face față bine atacurilor din exterior, nu poate să își termoregleze temperatura, nu are un sistem digestiv complet dezvoltat, lucru care îl face în continuare complet neajutorat.

Un bebeluș are nevoie de încă un an de dezvoltare!

Toate organele interne ale bebelușului mai au nevoie de încă mult timp pentru a se dezvolta cât mai corect. Maturitatea organelor bebelușului apare abia după trecerea primelor 12 luni de la naștere și poate că nici măcar atunci nu putem spune că bebelușul se poate descurca de unul singur, fără sprijinul celorlalți, din jurul său.

Bebelușuș vine pe lume nedezvoltat. Putem spune că se naște cu un creier dezvoltat într-o proporție de numai 30% față de cum va arăta în viața de adult. Comparativ cu celelalte mamifere, gradul de dezvoltare a creierului bebelușului este cel mai redus. De aceea, pentru a ajunge să aibă un creier asemănător celorlalte animale, ar fi nevoie de o sarcină mai lungă, de circa 16 luni.

Universitatea din Columbia este de părere că dacă sarcina ar dura 16 luni, atunci dimensiunea craniului copilului ar fi mult mai mare și astfel capul copilului nu s-ar mai putea strecura prin pelvisul mamei, nașterea fiind de-a dreptul aproape imposibilă.

În plus, tot cercetătorii arată că mama nu îi va mai putea asigura bebelușului nevoile nutriționale transferate prin placentă întrucât organismul mamei este astfel creat să declanșeze nașterea la această vârstă și nu mai târziu.

Cercetările antropologice arată că dacă sarcina ar dura mai mult cu numai două luni, dimensiunea craniului copilului ar fi mai mare cu doar 3 centimetri, lucru pe care evoluția umană l-ar fi putut rezolva, odată cu trecerea timpului.

Explicația pentru care durata sarcinii la om a rămas la 9 luni este legată de metabolismul matern. Începând cu luna a șasea de viață intrauterină, orice femeie însărcinată va consuma de două ori mai multă energie pentru reglarea proceselor metabolice. Mai exact, femeia va avea o mare pierdere de energie în ultimele trei luni de sarcină, efortul depus fiind asemănat cu mișcarea pe bicicletă cu 20 kilometri pe oră, în mod constant. În cazul în care sarcina ar dura mai mult, organismul mamei nu ar putea rezista efortului.

Așadar, sarcina este aleasă să dureze 9 luni fiind cel mai avantajos atât pentru mamă, cât și pentru făt și pentru întreaga familie. Așa a vrut natura, pe care nu o putem contesta sau depăși!