redactia
Meningita apare atunci când membrana care acoperă creierul și coloana vertebrală, denumită meninge, se infectează și se inflamează. Este de obicei cauzată fie de infecții bacteriene, fie virale. Meningita nu este o afecțiune atât de des întâlnită pe cât se crede, însă are un potențial ridicat de agravare și necesită tratament imediat.
meningitaExistă o gamă variată de infecții virale și bacteriene care cauzează meningită și uneori apare în urma unei complicații a altei afecțiuni, precum varicelă sau pojar. Meningita bacteriană poate avea o evoluție rapidă; unul din cinci copii care sunt infectați ajung cu dizabilități permanente precum pierderea auzului sau paralizie cerebrală. În cazuri extreme poate cauza și deces. Forma virală de meningită este mai comună, dar cu complicații mai puțin grave.
„Meningita reprezintă inflamarea acută/ cronică a spațiului subarahnoidian, de cauză infecțioasă sau neinfecțioasă, și reprezintă o amenințare redutabilă pentru viața și capacitatea funcțională a bolnavului. Trebuie tratată urgent și adecvat fiind o urgență medicală majoră!
Simptomatologia este extrem de complexă și variată, în funcție de vârsta pacientului și alte eventuale boli de fond ale acestuia.
Părinții pot identifica câteva elemente premonitorii instalării meningitei:
– la nou-născut și sugarul mic – refuzul alimentației, tulburări ale termoreglării rapid instalate (hipo și hipertermia), somnolența alternând cu agitația, respirațiile neregulate și chiar apneea/ cianoza, accentuarea icterului, scăderea tonusului muscular al cefei (copil moale) și accentuarea contracturii membrelor inferioare (piciorușelor), privire plafonată, vărsături în jet! Febra adesea lipsește!
– la sugar mare / copil mic – bombarea fontanelei (în afara mesei sau plânsului- când sunt firești), febră, agitație/somnolență, hipotonie (copil moale), plafonarea privirii, cianoză, convulsii, vărsături în jet
– la copilul mai mare – cefaleea brusc instalată și rezistența la antiinflamatoriile utilizate casnic (ibuprofen), alterarea stării generale, vărsături în jet, febră (uneori absentă), iritabilitate, fotofobie (nu tolerează stimulii luminoși), modificarea stării de conștiență (somnolență, confuzie până la comă), poziție atipică (cocoș de pușcă)
De reținut: simptomatologia altor afecțiuni poate imita uneori meningita sau uneori pot masca o meningită, de aceea consultul pediatric este esențial în stabilirea diagnosticului”, completează doamna doctor Claudia Mariana Suciu, medic specialist pediatru în cadrul Centrului Medical Iowemed Medicover.
Semne de meningită
Semnele acestei afecțiuni pot să difere, în funcție de vârsta persoanei respective și de cauza infecției (dacă este cauzată de un virus sau de o bacterie). Primele simptome pot să se instaleze subit sau pot să debuteze la un interval de câteva zile după ce copilul s-a confruntat cu o răceală, un episod diareic, cu vărsături sau cu alt semn de infecție.
Infecția apare de obicei la nivelul tractului respirator și ajunge în fluxul sanguin, de unde se poate răspândi la creier și măduva spinării. Organismul poate cauza o răceală, o infecție de sinus sau a urechii și apoi poate circula prin sinusuri către creier (mai rară această metodă de transmitere). Copilul poate să nu aibă simptome, dar să fie purtător al infecției în gât și nas.
Meningita se caracterizează prin următoarele simptome: febră, durere de cap, vărsături, diaree, durere musculară, crampe stomacale, febră cu mâini și picioare reci, lipsă de energie, irascibilitate, sensibilitate la lumină (fotofobie), rigiditate a gâtului, iritație a pielii, convulsii.
La bebeluși se poate prezenta cu simptome diferite. Astfel, bebelușii pot fi agitați, pot să aibă apetitul redus, pot fi somnoroși sau dificil de trezit (letargie), au un nivel de conștiență redus, sunt greu de consolat chiar dacă sunt luați în brațe și legănați. De asemenea, pot să prezinte febră și umflarea fontanelei. Alte simptome la această categorie de vârstă includ: icter (colorație gălbuie a pielii, rigiditate a corpului cu mișcări convulsive și rigiditate a gâtului – își pot ține capul spre spate, își pot arcui spatele sau au un aspect moale, lipsit de viață), temperatură mai scăzută decât normal, supt defectuos, plâns pe o tonalitate ridicată. Febra este adesea absentă la bebelușii cu vârsta mai mică de 3 luni.
Simptomele de meningită pot să persiste câteva zile după o răceală, diaree sau vărsături, fiind similare altor afecțiuni. Din acest motiv este important să apelezi întotdeauna la medic pentru un diagnostic corect.
Doamna doctor Valeria Herdea, Președinte AREPMF, medic primar de medicină generală, medicină de familie cu profil pediatrie completează:
„Meningita reprezintă inflamația meningelui. Poate fi produsă de bacterii, virusuri sau ciuperci (fungi). Infecția meningococică, este o afecțiune gravă, produsă de Neisseria meningitidis.
De reținut!
Populație la risc:
Zone endemice, călători, vârstă mică (prematurii), greutate foarte mică la naștere, colectivitatea, contactul cu cazuri de meningită, implantul cohlear, traumatisme craniene, lipsa imunizării prin vaccinare, splenectomia, imunitate redusă la adolescenți aparent sănătoși.
a. Tablou clinic:
• lipsa apetitului, iritabilitate sau torpoare (copilul zace), grețuri, vărsături, convulsiile -50% dintre cazuri, fontanela bombată(sugar), febră, cefalee (dureri de cap), letargie (zace), iritabilitate, confuzie, fotofobie (frica de lumina),
Semne clinice sugestive:
– redoarea cefei (copilul nu poate pune bărbia în piept), bombarea fontanelei la sugar-« moalele capului »), fotofobia (frica de lumină) orientează diagnosticul clinic.
Transmitere: prin aer sau prin contact cu obiecte recent contaminate
Incubaţia este în medie de 7 zile.”
