Părinți de nota 10

Ești o mamă egoistă dacă ai un singur copil?

De câte ori nu vi s-a întâmplat să fiţi martori la discuţii despre familii cu un singur copil? În care mamele respective, considerate răspunzătoare pentru perpetuarea acestei situaţii, au fost catalogate drept egoiste? Oare chiar ești o mamă egoistă dacă ai doar un copil?

Plutea în aer voioşia care-i cuprinsese pe toţi copiii de vârstă destul de mică aflaţi alături de mine la un eveniment de familie prin care se sărbătorea ziua unuia dintre puştiulici. Zburdalnici şi veseli, copiii chicoteau şi alergau prin curtea gazdei.  Făceau jocuri ingenioase şi boroboaţe bine ticluite, timp în care noi, adulţii, îi priveam cu duioşie şi candoare.  Vecina mea de scaun, o doamnă draguță, tunsă franțuzește și pe care de-abia o cunoscusem, se uita cu ochi aproape umezi la rotocoalele mişcătoare formate din prichindeii invitaţi, făcându-i, din când în când, cu mâna fetiţei ei.

– Aşa de mult se bucură când are cu cine să se joace! mi se adresă brusc doamna.
– E singurul dumneavoastră copil? am întrebat şi eu, încercând să lansez un dialog.
– Singurul. Deşi mi-ar fi plăcut să nu fie aşa. Dar acum e prea târziu să mai pot schimba ceva… , continuă aceasta, cu o urmă de resemnare în voce.
– Păi, sunteţi încă tânără, cred că nu e deloc imposibil să… , am încercat să vin şi eu timid cu o încurajare.
– Nuuu, am 41 de ani, e cam târziu, surâse doamna, privindu-mă în ochi. De fapt, adaugă şi făcu o pauză destul de lungă, timp în care degetele de la mâna dreaptă frământau apăsat un şerveţel de pe masă, am avut o naştere atât de grea, că nici acum nu m-am vindecat complet, deşi au trecut aproape 7 ani de atunci. Știu că poate acum ar fi ultima mea şansă să mai fac un copil și mai știu că mi s-a spus că sunt egoistă, că nu ma gândesc decât la mine. Dar… pur și simplu nu mai pot.

Discuţia s-a încheiat abrupt, pentru că se apropia momentul tortului. Eu şi doamna cu un singur copil n-am mai apucat decât să ne salutăm la plecare şi atât. Am rămas cu povestea ei în minte şi am realizat ca nu era prima femeie cu un singur copil care era catalogată drept o egoistă. Nu-s nici eu ușă de biserică să nu recunosc că poate aș fi putut gândi și eu la fel, la o primă vedere.

Fără judecată la adresa mamelor cu un singur copil!

Dar iată ce eronat ne raportăm noi la oameni. Cât de des avem tendinţa de a nu ne mușca gândul şi limba înainte de a vorbi. Așa ajungem la judecăţi care nu ne fac deloc cinste. Care îi rănesc teribil pe alții. Da, suntem adesea superficiali şi judecăm oamenii fără să intuim ce se ascunde în spatele lor:

  • Mama care nu mai rămâne însărcinată și care a mers până la limitele suportabilului cu investigațiile și tratamentele prescrise de cei mai buni specialiști.
  • Mama care ar fi putut să moară la naştere și care are în continuare coșmaruri în care îi vede pe medici urlând pe lângă ea să țină ochii deschiși.
  • Mama care a fost pe punctul de a-și pierde copilul și care, după atâta timp, încă verifică în fiecare seară dacă cel mic respiră.
  • Mama singură și puternică care, în adâncul sufletului, știe că “într-o zi, poate…”
  • Mama care a născut prematur și căreia i s-a spus că bebele nu are șanse de supraviețuire.
  • Mama cu multiple pierderi de sarcini sau cu sarcini extrauterine, pentru care doctorii ridică din umeri și ii spun că “așa a fost să fie”.
  • Sau mama care se simte împlinită exact așa, cu un singur copil.

Eu cunosc multe mame “egoiste”. Nu au decât un singur copil, iar poveștile lor sunt pe cât de diferite, pe atât de sensibile. Şi, trecând peste toate explicaţiile lor obiective sau subiective pentru faptul că s-au oprit la 1, am toate motivele sa le fiu aproape.Cu o vorbă bună, un gest de omenie sau o îmbrățișare puternică, atunci când au mai mare nevoie de asta. Ceea ce poate face oricine dintre noi.