Dați-le iubirea voastră și bucurați-vă de ei acum…
Nici nu li se taie bine cordonul ombilical și îi aruncăm în viață ca și când am fi născut direct oameni mari, și nu ființe mici și fragile care nu cunosc nici aerul, nici lumina. Nu-i ținem în brațe când plâng ca să nu-i răsfățăm, nu dormim cu ei ca să nu se obișnuiască cu asta, nu-i luăm în brațe atunci când ne cer pentru că noi nu facem ce zic ei. Îi ținem în brațe cu porția și îi obligăm să doarmă singuri… Pentru ce?
Iubire lăsată pe mâine
Suntem atât de obosiți și atât de prinși în vârtejul lucrurilor care ni se par, nu neapărat mai importante, dar avem convingerea că, fără ele, viața copiilor noștri nu ar fi atât de bună. Uităm să privim cu atenție și să ne dăm seama ce e cu adevărat important pentru ei.
Unui copil nu-i pasă că nu ești proprietarul casei în care locuiește el, nu-i pasă că nu are termopane sau pereți curați, nu-i pasă ce mașină conduci și câți bani ai în bancă. Nu-i pasă că tu dai sute sau mii de euro pentru a-l duce la un all inclusive în nu știu ce loc exotic, unde îl vei ruga să se joace liniștit lângă tine, pentru că și tu trebuie să te odihnești.
Opriți-vă din cursa asta contracronometru pentru că nu vă așteaptă nimeni cu o cupă la final. Singurii care vă așteaptă sunt copiii voștri!
Copiii nu dau doi bani pe banii părinților
Cea mai mare investiție în copiii noștri nu sunt casele, terenurile, banii, mașinile, ci timpul. Acordă-i unui copil timp și va fi cel mai fericit. Acordă-i timpul tău și va fi cea mai bogată ființă din lume.
Stai cu el atunci când are nevoie, rămâi alături de el atunci când îți cere, investește timpul tău în el și veți fi bogați împreună. Bucurați-vă de ei, bucurați-vă împreună și, mai ales, bucurați-vă în fiecare zi, în fiecare clipă, cu fiecare ocazie.
Noi nu simțim că trece timpul, ei da!
De aceea ne tot minunăm că ne cresc copiii. Ni se pare că au crescut peste noapte, ca niște Feți Frumoși. Nu ne dăm seama cum de s-a petrecut asta, cum au trecut anii și cum mogâldeața pe care o știam noi se face om mare.
Noi nu știm cum trece timpul pentru că noi nu avem așa ceva. Noi nu ne-am găsit timp pentru ei și, uite așa, nici n-am simțit cum trece. Ei, în schimb, l-au simțit așteptându-l și așteptându-ne pe noi… Numai că, în timp ce așteaptă, cresc și, cu fiecare zi, se distanțează de noi.
Nu-i nimic! Ne vom face și noi timp, peste 15-20 de ani, când vom ieși la pensie și ne vom întrista când copiii noștri nu vor avea timp pentru noi…