redactia
De multe ori, părinţii au această tendinţă de a le ascunde celor mici adevărul despre anumite situaţi. Pentru a-i proteja, pentru că nu ştiu cum să le expună situaţia, sau pentru că se tem de reacţiile celor mici.
Cu toate acestea, chiar dacă sunt mici copiii şi nu pot înţelege în mod real ceea ce încearcă cei mari să le explice, este bine să fim sinceri cu cei mici, să le explicăm pe înţelesul lor, în vorbe simple, fără să intrăm în prea multe detalii. Adevărul este de 10 ori mai bun, chiar dacă este foarte dureros unoeri, decât o minciună.
Sunt părinţi care deşi nu se mai înţeleg şi deşi nu mai formează un cuplu demult, aleg să rămână împreună pentru a poză în faţă copiilor în continuare într-o familie adevărată. Este rău acest lucru, întrucât de cele mai multe ori copilul resimte tensiunile, îl afectează certurile şi sfârşeşte prin a-şi forma o părere greşită despre căsătorie şi viaţa de cuplu, trăind cu impresia că această este normalitatea. Mai mult dacă părinţii aleg să trăiască în minciună, cei mici îşi vor pierde ei încrederea în părinţi şi îi vor îndepărta de aceştia.
Naşterea şi sarcina sunt adesea subiecte delicate pentru anumite familii. Mulţi încă mai prezintă cu seninătate varianta berzei care aduce bebeluşul. Ba chiar ajung să spună minciuni cu privire la modificările corporale ale mamei pe perioada de sarcină. Este însă totoal greşit, întrucât cel mic trebuie să aibă o imagine cât mai corectă asupra propriului corp, asupra diferenţelor dintre corpul său şi al unui copil de sex opus.
Copiii trebuie să crească cu o imagine corectă asupra modului în care copii vin pe lume, asupra burticii mamei şi asupra propriei sexualităţi. Chiar dacă par mititei, ei pot înţelege foarte bine multe lucruri, iar mai mult, în cazul unei sarcini a mamei, va fi foarte fericit şi implicat în ceea ce i se întâmplă acesteia pe perioada de sarcină, şi va fi mult mai ataşat de bebeluşul ce urmează să mărească familia.
Un alt subiect delicat este moartea, despre care marea majoritate a părinţilor ezită să vorbească cu copii lor. Este greu într-adevăr să îi spui unui copil mic că o rudă apropiată nu se va mai întoarce niciodată la el, sau că animăluţul preferat nu va mai fi de mâine în preajma lui. Însă cu tact, şi ţinând cont de vârsta copilului, se poate face o poveste mai puţin dureroasă, fără a înflori prea mult povestea reală.
Cei mai mulţi părinţi aleg să spună adevărate poveşti legate de Moş Crăciun. Şi chiar cred că aceste poveşti sunt benefice, întrucât ajung să stimuleze imaginaţia copilului şis a se bucure mai mult de magia sărbătorilor. Într-o oarecare măsură, aşa şi este.Totuşi şi dacă se exagerează cu aceste poveşti frumoase cu Moş Crăciun şi sunt înflorite mai mult decât trebuie, atunci când află adevarăul, cei mici riscă să se simtă minţiţi, foarte dezamăgiţi, chiar deznădăjduiţi că atâta timp au crezut în ceva atât de frumos care s-a dovedit a fi inexistent. Poate chiar vor ajunge să nu se mai bucure de aceste sărbători, odată ce Moşul dispare.
Aşadar, mai bine puneţi accent pe magia sărbătorilor datorată familiei reîntregite, momentelor petrecute împreună, darurilor primite şi tot ceea ce reprezintă defapt sărbătorile de iarnă şi mai puţin pe poveştile prea detaliate şi exagerate despre ţinuturi de poveste, reni, spiriduşi şi sănii care zboară.
Fiţi cât mai sincer cu copilul vostru şi doar astfel veţi pune bazele unei relaţii sincere şi corecte!
