Cercetatorii spun ca imbratisarea este una dintre cele mai puternice forme de comunicare umana. Daca esti genul de parinte care nu-si poate lua mainile de pe copilul lui, citeste in continuare. De asemenea, daca faci parte din categoria celor care cred ca il rasfeti si ti se va sui in cap daca il tii in brate prea mult, ia aminte.
Potrivit unui studiu dat recent publicitatii, imbratisarea contribuie la dezvoltarea fizica si psihica a copilului. Cu cat il tii mai mult in brate, cu atat creierul lui se dezvolta mai mult, iar copul devine mai destept.
Studiul a fost realizat la Spitalul de copii din Ohio, unde s-au analizat datele a 125 de bebelusi unii nascuti prematur, iar altii la termen. S-a urmarit cum influenteaza atingerea fizica dezvoltarea creierului, perceptia, cognitia si dezvoltarea abilitatilor sociale.
S-a constatat astfel ca actiuni precum alaptatul, contactul piele-piele, imbratisarile si alte manifestari ale afectiunii au contribuit la crearea unor raspunsuri intense in creier, ceea ce a dus la dezvoltarea mai rapida si mai sanatoasa a acestuia.
Cu alte cuvinte, cand iti imbratisezi copilul, nu doar ca ii transmiti toata dragostea ta, ci contribui si la dezvoltarea inteligentei sale.
Dr. Nathalie Maitre, conducatorul echipei de cercetatori, a explicat ca simplul contact fizic, cum ar fi leganatul in brate are o importanta deosebita asupra dezvoltarii creierului. “Copiii prematuri care s-au bucurat de contact piele-piele si afectiune din partea parintilor s-au dezvoltat la fel de bine precum cei care erau inca in uterul mamei”, a adaugat aceasta.
Imbratisarea si oxitocina
Oxitocina este un hormon descoperit in 1906 de catre Sir Henry Dale. Acesta este eliberat in cantitati foarte mari in timpul nasterii, permitand uterului sa se contracte si laptelui sa tasneasca in timpul alaptarii. Acest hormon este, de asemenea, responsabil, cu reglarea comportamentului social. De exemplu, interactiunea cu ceilalti, legaturile cu oamenii dragi, sunt strans legate de hormonul oxitocina. Eliberarea lui ii permite mamei sa creeze o relatie cu nou-nascutul.
Biologia dragostei
Relatiile sociale contribuie la supravietuirea umana. In primul rand, acestea faciliteaza reproducerea dar si sanatatea si dezvoltarea creierului. In ceea ce priveste evolutia umana, excluziunea sociala a fost asociata cu aparitia tulburarilor de ordin psihic si fizic, crescand riscul de deces.
Lipsa contactului fizic este considerata izolare sociala si are ca efect aparitia tulburarilor de comportament.
Oxitocina se elibereaza in prezenta oamenilor dragi, in care ai incredere si contribuie la intarirea relatiilor emotionale cu persoanele respective.
Relatia mama-copil
Dupa nastere, actiuni precum tinutul in brate, alaptarea duc la eliberarea de oxitocina atat la mama cat si la bebelus, lucru ce contribuie la dezvoltarea relatiei dintre cei doi.
In schimb, un comportament anormal, fara imbratisari, fara afectiune, reduce abilitatea copilului de a dezvolta interactiuni sociale. Evenimentele stresante din timpul sarcinii pot fi cauza unor tulburari de comportament la maturitate. In cazul cobailor, stresul mamei in timpul sarcinii a fost asociat cu anxietatea urmasilor la maturitate.
In primele patru luni de la nastere, atat in corpul mamei, cat si in corpul tatalui se elibereaza oxitocina care contribuie la intarirea relatiei dintre parinti si copil. Cu cat interactiunea dintre cei doi si copilul lor este mai mare, cu atat mai mare va fi nivelul de oxitocina. Prin aceste actiuni, nu doar ca se reduce stresul parintilor si al bebelusului, ci se formeaza deja abilitatile de socializare, iar copilul ajuns la maturitate nu va avea probleme sociale.
De asemenea, cu cat va imbratisati mai des, cu atat contribuiti reciproc la sanatatea mintala a celuilalt.